Mandatul președintelui Nicușor Dan a început lamentabil, într-un amestec de neputință, ignoranță și impostură politică. Deși promovat cu zel de presa progresistă drept „omul providențial”, printre care si G4Media.ro, Nicușor Dan s-a dovedit, încă din primele săptămâni, complet depășit de complexitatea funcției. Dan Tăpălagă, editorialist la același G4media, demască fără menajamente realitatea: Nicușor Dan, un președinte slab, care nu înțelege instituțiile statului, care asistă impasibil la împărțirea puterii între vechii jucători politici și care nu e capabil să-și asume nici măcar responsabilitatea propriului guvern. Mai grav, Nicușor Dan pare să confunde neutralitatea cu lașitatea, iar principiile cu populismul ieftin. În loc de un reformator, România are azi în fruntea statului un figurant, un președinte spectator, complet rupt de miza reală a puterii. Iată ce scrie Tapalagă:
„Dezastruos ar fi cuvântul potrivit. În primele două luni după câștigarea alegerilor, președintele Nicușor Dan a arătat că nu dispune de suficientă forță pentru a-și impune voința politică, a comis cel puțin o eroare majoră și a demonstrat o capacitate limitată de înțelegere a mecanismelor statului, precum și zero instincte politice. (…)
De exemplu, într-o discuție informală recentă cu jurnaliștii, președintele a admis că alegerea Siminei Tănăsescu la șefia Curții Constituționale a fost o surpriză chiar și pentru el. Șeful statului s-ar fi așteptat ca în fruntea CCR să ajungă fie Mihaela Ciochină, propusă judecător de fostul președinte Klaus Iohannis, fie Iulia Scântei, despre care se spune că ar fi beneficiat de susținerea premierului Ilie Bolojan. Din poziția de spectator neangajat, lui Nicușor Dan nu i-a rămas decât să constate surpriza. Or, Curtea Constituțională s-a dovedit de-a lungul anilor o instituție-cheie în stat. Nu doar că poate scoate din cursă un candidat la prezidențiale, dar poate și suspenda un președinte în funcție. Asta nu pare să fi înțeles foarte bine Nicușor Dan, uitând, de pildă, că suspendarea lui Traian Băsescu nu s-ar fi putut realiza în 2012 fără complicitatea CCR-ului de atunci. (…)
Președintele Dan a avut, totuși, o tentativă de a juca — vagă de tot — dar n-a reușit. De pildă, a sunat-o pe Lia Savonea cu rugămintea să nu candideze la șefia Înaltei Curți, pentru că ar transmite un semnal prost în sistem. Unsă cu toate alifiile regimului Dragnea și nu numai, Savonea l-a refuzat politicos, invocând dreptul ei constituțional de a candida.
Nu-mi pot imagina niciun alt președinte — poate doar pe Emil Constantinescu — incapabil să-și impună voința politică. Un șef de stat dispune de multă legitimitate și de o putere reală, dacă știe cum să le folosească. Când nu o face, tot sistemul îi miroase imediat neputința. Așa se face că, în justiție, nu i-a ieșit mai nimic: Inspecția Judiciară, Înalta Curte, judecătorul propus de PSD la Curte (Mihai Busuioc) — toți provin din tabăra anti-reformistă. Și toți au defilat nestingheriți pe sub nasul indiferent al președintelui Dan”.
Desigur, un jurnalist al Sistemului, cum este Tapalagă nu se dezminte și rămâne până la capăt un jurnalist aservit puterii. pentru că este de-a dreptul șocant cum un jurnalist care pretinde că apără statul de drept poate scrie, cu seninătate, că un președinte ar fi trebuit să pună presiune directă pe un magistrat pentru a-i influența decizia de a candida sau nu – o ingerință gravă și inacceptabilă în actul de justiție, normalizată cu o ușurință revoltătoare.
