România pare să aibă doi „strategi” care visează să joace roluri de lideri regionali în război: Nicușor Dan, președintele în vacanță, și Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării. În contextul ultimelor discuții la nivel înalt dintre SUA, Rusia și Europa, unul vorbește relaxat de pe șezlong, altul citește comunicate sterile despre „angajamente strategice”. Amândoi ignoră însă realitatea cruntă: România nu are nici capacitatea, nici infrastructura militară pentru a garanta securitatea nimănui – cu atât mai puțin a Ucrainei.
Nicușor Dan, președinte de plajă
„România ar trebui să ofere garanții de securitate”, spune Nicușor Dan, între două băi de soare. Din păcate, garanțiile vin din gură, nu din fapte. România abia reușește să repare școli și spitale, iar industria de apărare e un cimitir de utilaje ruginite. Cum să garantezi securitatea altora, când nici propria armată nu are cu ce se apăra? Cu ce ar urma să ne ținem promisiunile? Cu tancuri de muzeu și muniție de exercițiu? Sau poate cu parade de 1 Decembrie, unde tehnica militară e lustruită pentru poze, dar defectă în realitate?
Ionuț Moșteanu, ministrul de comunicate
La rândul său, Ionuț Moșteanu citează din manualul NATO: „România este un aliat de încredere”, „sprijin multidimensional”, „responsabilitate și concordanță cu obligațiile asumate”. Totul sună frumos pe hârtie, însă pe teren avem soldați care fac instrucție cu arme expirate, avioane F-16 cumpărate la mâna a doua și infrastructură militară aeriană care depinde mai mult de aliații germani decât de noi înșine. oșteanu ne vorbește despre „puncte forte” și „capacități de descurajare”, dar realitatea e că România nu produce nici măcar muniția de bază necesară pentru a-și susține armata mai mult de câteva săptămâni într-un conflict real.
Dincolo de lozinci, adevărul e simplu: România joacă rolul de aliat obedient, bun doar să ofere baze militare și coridoare logistice. Securitatea reală vine de la americani și germani, care patrulează spațiul nostru aerian și țin linia de apărare. În timp ce Nicușor Dan și Moșteanu pozează în lideri de criză, România rămâne un stat de vitrină, incapabil să își gestioneze propria apărare.
