Ministrul Educaţiei, Daniel David, a anunţat, marţi, că a cerut Autorităţii Naţionale pentru Cercetare să înceapă evaluarea tuturor unităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare.
De asemenea, deputatul USR Claudiu Năsui a prezentat anterior,, pe Facebook, o listă cu 178 de agenţii de cercetare finanţate de stat, dintre care 113 de institute de cercetare, 12 centre de cercetare, 48 de staţiuni de cercetare, unele dintre ele suprapunându-se ca activitate. Năsui mai afirma că ”scopul lor nu este de fapt cercetarea, ci salarizarea şi oferirea de posturi de conducere care vin cu un set mare de privilegii şi beneficii”.
România, codașă la investițiile în cercetare
Această propunere vine în contextul în care România înregistrează una dintre cele mai mici finanțări publice pentru cercetare la nivelul Uniunii Europene. Conform unui raport publicat în martie 2025 de Fundația Friedrich Ebert Stiftung (FES), care a folosit date EUROSTAT, bugetul alocat cercetării în 2023 a fost de doar 0,38% din PIB – o scădere față de anii anteriori (0,41% în 2021 și 0,35% în 2022).
Această alocare bugetară plasează România pe ultimul loc în UE, fiind devansată chiar și de vecinii regionali precum Bulgaria (0,58%), Ungaria (0,63%) sau Slovacia (0,76%), dar și la mare distanță de statele occidentale ca Germania (2,18%) sau Danemarca (1,86%).
Cercetători puțini și subfinanțați
În 2022, în România activau doar 29.837 de cercetători, dintre care 16.078 bărbați și 13.759 femei. În ceea ce privește ocuparea forței de muncă în sectorul de cercetare-dezvoltare, țara noastră înregistra cele mai mici procente din UE: doar 0,25% în 2022 și 0,27% în 2023 din totalul ocupării. Majoritatea acestor specialiști lucrează în sectorul public. Prin comparație, țări precum Malta (0,43%), Cipru (0,34%), Bulgaria (0,58%) sau Ungaria (0,97%) se află înaintea României. Alte state din Europa de Est, cum ar fi Lituania (0,77%), Polonia (0,85%) sau Estonia (1%), au performanțe semnificativ mai bune.
Reacția comunității științifice
Postarea lui Claudiu Năsui a fost întâmpinată cu indignare de către cercetători, care consideră că astfel de inițiative reflectă o lipsă de înțelegere profundă a importanței cercetării pentru dezvoltarea pe termen lung a țării. Ei subliniază că România nu-și permite să ignore știința într-un moment în care decalajul față de restul Europei se adâncește.
Cercetătorul Silvian-Emanuel Man scrie pe pagina sa de facebook: “Claudiu Nasui s-a hazardat și a publicat o listă unde a pus claie peste grămadă toate institutele de cercetare și stațiunile aferente, insinuând că de acolo trebuie tăiat pentru reducerea deficitului bugetar și că acestea tot fac cercetare de 35 de ani cumva în van, cheltuind nejustificat banul public. Înțeleg că dorește o reformă a Cercetării în România. Extraordinar!
(…) În primul rând, a pus la grămadă institutele Academiei Române cu institute subordonate Guvernului, Parlamentului sau altor autorități. Să nu amestecăm merele cu perele! Academia Română este o instituție cu tradiție și cu un rol clar în societatea românească. Cu toate punctele ei forte și cu toate slăbiciunile ei, nu poate fi considerată drept prilej pentru a oferi sinecuri și funcții cu iz politic și nu poate fi pusă la un loc cu „academiile” create prin lege pentru a uzurpa titlul de academician și a oferi sinecuri unor oameni politici. Exemplele de academii paralele sunt nenumărate…
Academia Română și institutele ei nu au apărut peste noapte, acum 35 de ani, din spuma FSNistă. Au o tradiție academică clară, recunoscută la nivel internațional și european, cu legături bine stabilite în alte state, care pun în mișcare știința.
Nu se scaldă nimeni în bani acolo! Salariile sunt atât de mari și atrăgătoare, că nu îți vine să te angajezi. Cunoscând realitățile, mi se pare o obscenitate totală să generalizezi și să susții că „Cele mai mari salarii din statul român sunt în aceste institute. […] Salarii mai mari decât cel al președintelui SUA.”
Cunosc mulți cercetători care lucrează diverse lucruri pe lângă ca să se poată întreține pe ei și, mai ales, familiile lor. Să lucrezi în cercetare și să ai doi copii înseamnă să trăiești la limita existenței. Programul de multe ori este epuizant, unii lucrează și 12-14 ore pe zi. Dar, dincolo de greutăți, o fac cu pasiune și cu responsabilitate! Guvernarea încă actuală a forțat deja Academia la o restructurare a institutelor și o restrângere a activității în ultimul an. Nici nu s-au așezat bine noile organigrame că mai tăiăm?
După, trebuie spus clar că în sistemul Academiei Române nu există „nomenclatura politică care a ajuns să conducă cercetarea”. Eventualele influențe politice sunt în cazuri izolate. Asta vedeți la institutele care sunt dependente direct de Guvern sau de ministere, unde politicul chiar are un cuvânt de spus. Nu la Academie: acolo ai cercetări sau nu ai, ești valoros din punct de vedere științific sau nu ești. Scurt! Vreau să văd și eu care sunt privilegiile alea mari ale celora care conduc institutele de cercetare ale Academiei Române! Oamenii ăia nu mai știu cum să împartă sărăcia, cum să mai identifice surse de finanțare și proiecte ca să-și ajute angajații sau cum să facă să nu cadă clădirile peste ei!
Bună dimineața! Poate ar fi cazul ca cineva de la USR chiar să calce prin institutele acestea și să vadă rezultatele lor înainte de a fi puse la un loc cu adevăratele sinecuri politice….
Într-o abordare liberală sau libertariană, da, nu ar trebui să existe „cercetare de stat”. Dar până una-alta, rog să mi se indice care sunt posibilitățile de „cercetare în privat” în România. Și am să merg fix pe domeniul meu: istoria.
Deci… Ce face mediul privat din România pentru cercetarea istorică?
Nu am văzut până acum antreprenori dornic să susțină constant activitatea de cercetare privată pentru că „nu folosește”, „nu are ROI”, „nu influențează economic” ș.a.m.d. Doar cazuri extrem de rare și nesemnificative raportat la scala mare la materialului de cercetare și a temelor disponibile. Sunt și cazuri de instituții care obțin profit din activități de cercetare prestate către mediul privat, cum ar fi descărcările de sarcină arheologică de exemplu. Dar nu pot mai mult din cauza limitărilor legislative. Aici, de exemplu, ar merge o relaxare a legislației.
Dar „sinecuriștii” ăia de istorici cercetători de la stat (Dumnezeu să le dea sănătate!) sunt singurii care mai țin în picioare istoria și identitatea noastră națională. Iar cei din sistemul Academiei, spre deosebire de unele institute subordonate Guvernului, nu au derapaje ori influențe ideologice sau politice. Fac cercetare istorică, nu politică! Și dacă nu exista această posibilitate de a face cercetare sub umbrela Academiei, cel mult ar fi forțat posturile din universități, dar cel mai sigur mulți nu ar fi continuat pe acest drum. Iar acesta este doar un domeniu.
(…) Așteptăm nu doar o clarificare a listei, ci o analiză pertinentă asupra domeniului de cercetare din România, unde să fie pusă în discuție și problema finanțării.
Merită menționat faptul că toate aceste institute și stațiuni dețin terenuri care pot fi de interes pentru unii rechini imobiliari care abia așteaptă o afacere cu Statul. Desființare sau comasarea lor ar putea conveni unor asemenea interese și ar putea da naștere unor acte de corupție mult mai mari decât prejudiciul reclamat de domnul Năsui.
Solicit respectuos revizuirea listei și a atitudinii față de cercetare! Oamenii responsabili și onești din acest sistem nu merită înjosiți și puși la un loc cu „academiile” de securiști și sinecuriști. Comentariile de la postarea domnului Năsui abundă de invective dure și nemeritate către cercetători, care nu își au locul și care vin din partea unor membri sau simpatizanți USR. Pentru a nu arunca un stigmat asupra oamenilor din cercetare, atitudinea trebuie revizuită urgent!
În 2010, 2011 și 2012 am săpat ca voluntar alături de cei de la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea (aflat pe listă) la cetatea Ibida (com. Slava Rusă). Lipsuri materiale imense: dimineața mâncam un pate ieftin din Ucraina și o margarină tot de pe acolo, cu ceai, dormeam în niște case țărănești din sat care păreau părăsite, unde mirosea a igrasie, și aveam WC în curte la care se surpa planșeul. Gardurile unora dintre case nu erau în stare să te apere de mistreți, care dădeau târcoale noaptea, care aducea cu sine tot felul de lighioane care intrau după tine în cameră prin spărturile din geam. Saltelele păreau din anii 50, cu arcurile duse.
Acum situația este cu mult mai bună. Dar dacă ar fi fost interes politic, s-ar fi scos mai eficient și mai rapid la lumină vestigiile celei mai mari cetăți romano-bizantine din Dobrogea. Nu s-a vrut, că sunt mai importante subvențiile pentru partide… Pe alea când le tăiați? Istorie nu are nimeni interes ca să se cerceteze, dar pe voi, oamenii politici, mereu se găsește cineva să vă dea bani.
Tăiați-vă subvențiile și faceți un cadru transparent de susținere a partidelor și candidaților! Fiți serioși și nu mai umblați cu prostii!?”, a încheiat cercetătorul.
