România a fost adusă de guvernele PSD-PNL-USR-UDMR din ultimii ani, într-o etapă periculoasă din punct de vedere financiar. Datoria publică a depășit în 2025 pragul de 220 de miliarde de euro, triplu față de acum un deceniu. O explozie care, în teorie, ar fi trebuit să se vadă în drumuri mai bune, spitale moderne, școli dotate, economie performantă. Dar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. În schimb, ne-am ales cu un stat tot mai dependent, tot mai ineficient și tot mai sărăcit.
Un deceniu pierdut. O datorie care a hrănit un sistem bolnav
Împrumuturile luate de guverele din ultimii zece ani nu au fost direcționate spre dezvoltare, ci spre întreținerea unui aparat de stat supradimensionat. Salarii crescute fără legătură cu productivitatea, pensii speciale, sporuri pentru funcționari de lux. Banii s-au dus pe fidelizarea clientelei politice, nu pe investiții.
Spitalele regionale au rămas promisiuni electorale. Autostrăzile sunt tot în proiecte pe hârtie și atât. Școlile din țară se prăbușesc, iar antreprenorii autohtoni se sufocă sub taxe și birocrație. Nimeni nu pare să răspundă pentru această risipă istorică.
Contul curent în derivă, economia dezechilibrată
Potrivit datelor BNR, în primele cinci luni ale anului 2025, România a înregistrat un deficit de cont curent de 12,63 miliarde de euro – o creștere alarmantă față de aceeași perioadă din 2024. Ce înseamnă asta? Că țara cheltuiește mult mai mult decât produce. Importăm masiv, exportăm puțin, iar banii se scurg spre exterior.
Deficitul comercial la bunuri este de peste 14 miliarde de euro. România a importat produse în valoare de 51 miliarde de euro și a exportat doar de 37 miliarde. Practic, consumăm pe datorie, susținem industrii din alte țări și ne golim treptat rezervele valutare.
Investițiile străine fug, dobânzile cresc, datoria ne îngroapă
În timp ce împrumutăm tot mai mult, investițiile directe ale nerezidenților au scăzut cu 30% față de anul trecut. O semnalizare clară că investitorii își pierd încrederea. Datoria externă a urcat la 209,45 miliarde de euro, iar în doar cinci luni am plătit 38,6 miliarde de euro pe dobânzi și rate.
Cu alte cuvinte, România plătește anual zeci de miliarde doar ca să țină datoria sub control, fără să o reducă. Iar o bună parte din datoria pe termen scurt trebuie plătită în următorul an. Rezervele valutare nu mai acoperă decât 5,2 luni de importuri, față de 5,7 luni la finalul lui 2024. Vulnerabilitatea este clară.
Viitorul amanetat
Aceasta este tragedia reală a României: nu doar că trăim pe datorie, ci că datoria nu a adus niciun progres real. Guvernele PSD-PNL-USR-UDMR au risipit miliarde în ultimii ani, s-au făcut favoruri politice, s-au cumpărat tăceri și loialități. Dar țara a rămas pe loc. Uneori, chiar a regresat.
S-a împrumutat viitorul pentru a întreține prezentul. Generațiile care vin vor moșteni o țară vlăguită, care își va plăti datoriile din alte datorii, într-un cerc vicios fără ieșire.
România are nevoie de o ruptură de logică bugetară
Nu mai e timp pentru pansamente pe o rană profundă. România are nevoie de disciplină bugetară, de reducerea risipei și de investiții în infrastructură și producție reală. Nu poate merge mai departe cu o economie de consum susținută de împrumuturi și o administrație publică care trăiește din pomeni politice.
Fără o schimbare radicală de direcție, împrumuturile de astăzi vor deveni falimentele de mâine. Și atunci nu vom mai discuta despre cifre seci, ci despre tăieri de pensii, falimente bancare, prăbușirea cursului valutar și exod economic accelerat.
România este deja pe marginea prăpastiei. Cine ne trage înapoi, dacă cei de la putere ne împing în gol?
