Au trecut două zile de când Moldova a fost lovită de inundații devastatoare, iar Președintele României, Nicușor Dan, a reacționat abia astăzi, marți, 29 iulie 2025. O reacție întârziată, sterilă, impersonală și perfect încadrată în registrul limbajului de lemn pe care cetățenii îl știu prea bine: vorbe multe, fapte zero.
Pe scurt, în timp ce casele oamenilor erau luate de ape, în timp ce pompierii luptau la limită cu viiturile și familii întregi își pierdeau agoniseala de-o viață, președintele a fost absent. Nu fizic – căci n-a apărut în teren nici azi – ci instituțional și uman.
Reacție la spartul târgului
Deși inundațiile au început duminică, 27 iulie, și imaginile cu zone devastate au făcut înconjurul țării, abia azi, pe 29 iulie, Nicușor Dan a postat o declarație „profund afectată” pe rețelele sociale. Până atunci, tăcere. Nicio reacție, nicio mobilizare, nicio apariție, nici măcar un comunicat de presă.
Când în sfârșit vine, mesajul e o suită de clișee fără viziune, fără empatie autentică, fără un minim contact cu realitatea din teren: „Sunt profund afectat de pierderile de vieți omenești și de distrugerile produse în comunități întregi…Gândurile mele se îndreaptă către familiile îndoliate și către toți cei care au fost nevoiți să-și părăsească locuințele în fața forței necruțătoare a naturii.” Ce înseamnă, concret, această „afectare profundă”? O postare scrisă în limbaj administrativ, probabil redactată de consilieri, în care nu regăsim niciun cuvânt spontan, nicio imagine din teren, nicio direcție clară.
O lecție de limbă de lemn
Postarea de pe facebook a lui Nicușor Dan continuă cu o colecție de formule standard, de tip: „Sunt în contact cu autoritățile implicate în gestionarea intervențiilor pentru a ne asigura că statul oferă tot sprijinul necesar celor afectați. Apreciez eforturile pompierilor, salvatorilor și voluntarilor care acționează fără întrerupere în zonele calamitate. Știu că se află în teren, zi și noapte, pentru fiecare familie aflată în pericol. Evenimente dramatice din aceste zile arată cât de importante sunt investițiile sustenabile în prevenție și protecție împotriva riscurilor climatice. România trebuie să își consolideze nu doar capacitatea de reacție rapidă în situații de urgență, ci și infrastructura de apărare împotriva dezastrelor naturale pentru a proteja viețile oamenilor și siguranța comunităților vulnerabile.”
Toate acestea sună corect politic, dar nu spun absolut nimic relevant pentru oamenii afectați. Ce face statul acum, în orele critice? Câte familii au fost evacuate? Ce resurse sunt mobilizate? Câte județe au primit ajutoare? Niciun răspuns.
Prezență digitală, absență reală
La o asemenea catastrofă, un lider adevărat se duce în teren, vede cu ochii lui, vorbește cu oamenii, transmite un mesaj de solidaritate directă. Nicușor Dan a preferat confortul de la Palat și câteva rânduri online. A fost mai vizibil la Salzburg, la festival, decât la Suceava sau Neamț, unde oamenii au rămas izolați în propriile gospodării.
Crizele nu se gestionează cu fraze de campanie. Nu cu vorbe-calup despre „prevenție” și „infrastructură climatică” când oamenii n-au saci de nisip, când barajele tremură și când salvatorii trag la rame. Această întârziere, această reacție de carton a președintelui Nicușor Dan, este simptomul unei deconectări grave de la realitatea țării. România are nevoie de lideri prezenți, empatici și curajoși, nu de tehnocrați retrași în spatele algoritmilor de comunicare.
