Într-o țară în care evaziunea fiscală de proporții scapă adesea nepedepsită, iar marile corporații își externalizează profiturile fără prea multe griji, autoritățile fiscale române găsesc totuși resurse și zel pentru a sancționa… fermierii.
Un caz revoltător a fost relatat recent: un agricultor a fost amendat de ANAF pentru că, în anul 2019, a cumpărat apă plată pe firmă pentru muncitorii din câmp. Inspectorii au considerat că acea cheltuială nu ar fi avut legătură directă cu activitatea agricolă, deși este evident că, în plină vară, hidratarea lucrătorilor este nu doar necesară, ci și o obligație morală și legală.
Această decizie ridică serioase semne de întrebare legate de prioritățile ANAF și de viziunea Ministerului de Finanțe asupra economiei reale. În loc să se concentreze pe combaterea fraudei fiscale cu adevărat periculoase sau pe recuperarea marilor prejudicii de stat, autoritățile par să fi pornit o cruciadă birocratică împotriva micilor întreprinzători din agricultură – adică tocmai împotriva celor care muncesc cinstit, în condiții grele, și țin în viață economia rurală.
Într-o perioadă în care fermierii sunt deja sufocați de prețuri instabile, lipsa subvențiilor plătite la timp și concurența neloială, o asemenea atitudine din partea autorităților fiscale nu face decât să adâncească prăpastia dintre stat și contribuabil.
Este un semnal periculos: statul român nu doar că nu sprijină agricultura, dar îi și pedepsește pe cei care încearcă să respecte regulile. Iar dacă o sticlă de apă poate atrage sancțiuni, ce urmează? Amenda pentru cizmele de cauciuc cumpărate pentru muncitori?
În loc să încurajeze fermierii să se dezvolte, ANAF pare că vânează greșeli birocratice minore, cu o severitate disproporționată. Este o dovadă clară a rupturii dintre decidenții de la birou și realitatea de pe teren.
