În România anului 2025, jurnalismul de investigație este aproape dispărut. În loc să expună corupția, abuzurile și furturile comise de partidele care se perindă la guvernare – PSD, PNL, USR, UDMR și minorități – presa mainstream preferă să reproducă, fără să clipească, narațiunile oficiale dictate de Guvern și de Cotroceni.
Cele mai multe canale media au devenit presa aservită, trăind din contracte publice, publicitate de stat și subvenții mascate, incapabile sau neinteresate să mai servească interesul public. În loc să investigheze, se transformă în simple aparate de propagandă, ascunzând adevăruri esențiale pentru cetățeni.
Doar câteva publicații, izolate și adesea cenzurate pe rețelele sociale, mai îndrăznesc să spună lucrurilor pe nume. Restul preferă să facă „pactul tăcerii” cu puterea, în timp ce românii sunt sufocați de taxe, inflație și austeritate.
Un rezumat amar al realității îl oferă jurnalistul Ionuț Apahideanu: „Niciun cuvânt despre mega-tunurile financiare date în pandemie sau despre falimentarea a mii și mii de firme, niciun cuvânt despre asistența financiară acordată în continuare Ucrainei, niciun cuvânt despre reducerea numărului de parlamentari, niciun cuvânt despre casta intangibilă din consiliile de administrație, niciun cuvințel despre bugetele serviciilor de informații, niciun cuvânt despre reducerea subvențiilor pentru partidele politice, niciun cuvințel despre poziția Departamentului de Stat față de anularea alegerilor prezidențiale de anul trecut, niciun cuvânt despre tunul dat de PNL în dosarul microbuzelor școlare, niciun vinovat pentru deficitul bugetar… Cum să nu ai încredere în guvernanți? Cum să nu fim solidari, tot noi cu ei, adică victima cu hoțul? Și, nu în ultimul rând, cum să nu iubești presa noastră în civil?”
