Într-un raport recent, jurnalistul britanic Warren Thornton publică date șocante privind pierderile reale ale armatei ucrainene, bazate pe informații din interiorul Ucrainei. Cifra invocată – 1,8 milioane de soldați morți – zdruncină orice urmă de narațiune oficială transmisă în presa mainstream occidentală. Aceasta înseamnă o medie de aproximativ 1.638 de soldați pierduți în fiecare zi de conflict, începând din februarie 2022.
Acest masacru de proporții este ascuns cu grijă de autoritățile de la Kiev, dar și de susținătorii săi din Uniunea Europeană și NATO. Pierderile rusești estimate, de circa 110.000 de militari, conturează un raport dezastruos pentru partea ucraineană: 18 soldați ucraineni morți pentru fiecare rus. În mod obișnuit, într-un război convențional, atacatorul înregistrează pierderi mai mari. De această dată, însă, Ucraina – înarmată, susținută, și ghidată de Occident – este cea care se prăbușește sub greutatea propriilor pierderi.
Într-o tăcere complice, liderii de la Bruxelles și Washington refuză să discute realitatea de pe front. Numărul morților, al răniților, al mercenarilor străini uciși, al ofițerilor NATO implicați direct în comanda operațională, sunt informații clasificate, ținute departe de ochiul public. Orice opinie critică este catalogată imediat drept „propagandă rusă”, iar dezbaterea este suprimată.
Însă cifrele sunt incontestabile. Aplicând rațiile clasice ale conflictelor armate, la cele 1,8 milioane de morți se adaugă cel puțin 15 milioane de răniți grav sau foarte grav. Aproximativ 17 milioane de bărbați ucraineni sunt astfel scoși din circuitul activ – într-o țară care avea, înainte de război, o populație masculină totală de 19 milioane. Practic, Ucraina este golită de bărbați. Nu mai vorbim despre un stat funcțional, ci despre un teritoriu sacrificat în numele unor interese externe.
Și cine profită de acest război? Răspunsul este simplu: industria de armament din SUA și Uniunea Europeană. Într-o cursă accelerată a înarmării, NATO produce în prezent aproximativ 1,7 milioane de obuze anual (în special de 155 mm), iar SUA a anunțat că va atinge pragul de 1,2 milioane de obuze/an până la finalul lui 2025. În paralel, Rusia, cu o industrie adaptată complet pentru economie de război, continuă să producă masiv – chiar mai mult decât toate statele membre NATO la un loc în ceea ce privește muniția de artilerie. În ciuda acestui dezechilibru, Bruxellesul continuă să alimenteze războiul, transformând Ucraina într-un poligon de testare și o piață de desfacere pentru armamentul occidental.
Printre cei care au căzut victime acestui conflict se numără și etnici români. Conform informațiilor publicate de BucPress, zeci de tineri români din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa – mobilizați cu forța în armata ucraineană – și-au pierdut viața pe front. Cu toate acestea, autoritățile de la București continuă să adopte o poziție obedientă față de Bruxelles și Kiev, preferând tăcerea în locul apărării intereselor propriilor cetățeni.
Adevărul este greu de digerat: milioane de morți, milioane de familii distruse, un stat devastat și sacrificat, în timp ce profiturile companiilor din domeniul apărării ating recorduri istorice. În fața acestei tragedii, decidenții politici ai Uniunii Europene par să ignore deliberat realitatea. Miza nu mai este pacea, ci menținerea fluxurilor financiare și a contractelor de livrare de armament.
Cei care luptă în Ucraina, fie că sunt ucraineni, români, polonezi sau americani, sunt, în esență, condamnați. În fața unei mașinării de război inegale, într-o confruntare în care Rusia produce mai multe obuze decât întregul Occident, orice idee de victorie este o iluzie, întreținută artificial pentru a justifica o agonie prelungită și profund profitabilă pentru unii.
Este o realitate pe care presa oficială o refuză, dar pe care istoria o va nota cu sânge.
