Rubrica „Cum să faci politică în România fără să știi nimic” o are astăzi în prim-plan pe Siminica Mirea. Fostă PDL, trecută prin PNL și acum PSD cu acte în regulă, doamna senator bifează traseismul ca pe un sport olimpic. Dacă mâine s-ar reinventa PRM-ul, probabil ar prinde și acolo un loc eligibil.
La capitolul „educație”, CV-ul e împodobit cu Bioterra – nu universitate de prestigiu, ci fabrică de diplome pentru amatori de hârtie ștampilată. Astfel s-a creat legenda „omului cu școală”. În realitate, nivelul academic e mai degrabă decorativ, iar prietenii recunosc că nici la capitolul comportament nu strălucește.
Limbi străine? Oficial, engleză și franceză. Neoficial, un Caragiale modern: vorbe mult, sens puțin. Dar în politică nu contează să înțelegi, ci să repeți. Și, cum în Parlament domină lozincile, o limbă străină stăpânită cu adevărat ar fi chiar un handicap.
Singura diplomă reală rămâne carnetul de conducere categoria B. Restul, texte puse pe hârtie de consultanți plătiți ca să nu rămână blocată la „Bună ziua”.
La pachet, și afacerea de familie. Firma Diatrans SRL a înflorit fix în 2014–2015, perioada în care Siminica s-a repoziționat în politică. Coincidență? Prea frumos ca să fie adevărat. În România, politica nu e trasă de afaceri, ci invers: afacerile cresc odată cu funcțiile.
Concluzia e simplă: Siminica Mirea e politicianul de carton tipic – diplome ieftine, traseism scump, discursuri scrise de alții și o aroganță mai mare decât competența. Dar într-un PSD în care nu se caută elite, ci docili cu carnet de partid, astfel de cariere nu doar că sunt tolerate, ci și promovate.
