Demisia lui Dragoș Anastasiu din funcția de vicepremier a fost prezentată ca un act de onoare, o dovadă de integritate, după ce presa a readus în prim-plan condamnarea sa cu suspendare într-un dosar de mită. Însă integritatea reală nu poate fi selectivă, iar cazul lui Marian Neacșu, actual vicepremier PSD, demonstrează tocmai acest lucru. Condamnat cu suspendare pentru conflict de interese în 2016, Neacșu continuă să ocupe o poziție-cheie în Executiv – fără nicio consecință.
Anastasiu, antreprenor transformat peste noapte în lider guvernamental, a fost înlăturat rapid, într-un gest teatral de „asumare” și „moralitate”. În realitate, demisia sa a fost dictată de presiunea publică și de dorința Guvernului condus de Ilie Bolojan de a evita un scandal major de imagine.
Dar dacă moralitatea ar fi fost sinceră, demisia lui Anastasiu ar fi fost doar primul pas al unei curățenii reale în administrație. În schimb, cazul său a fost tratat ca o excepție – o monedă de schimb menită să tempereze opinia publică.
Marian Neacșu rămâne în funcție, deși a fost condamnat pentru angajarea propriei fiice la cabinetul parlamentar. În loc să fie tras la răspundere, a fost promovat de mai multe ori. Spre deosebire de Anastasiu, Neacșu nu este „de decor”, ci un actor vechi în politica de partid, cu influență și relații. Așadar, în România nu condamnarea penală e problema, ci poziția în sistem.
Această dublă măsură subliniază ipocrizia profundă a reformei administrative: integritatea este invocată doar când e convenabil. În lipsa unei reguli clare – „fără penali în funcții publice” – continuăm să asistăm la gesturi de fațadă, în timp ce cei cu influență politică rămân neatinși.
Jurnalistul Dan Bucura a exprimat direct această realitate, într-un comentariu acid: „Pentru corectitudine până la capăt, după Anastasiu trebuie să plece și Marian Neacșu! Vicepremierul PSD a fost condamnat cu suspendare în 2016, pentru conflict de interese. Desigur, asta la PSD e o virtute, dar pe logica tandemului Dan-Bolojan, penalii și șpăgarii nu ar trebui să mai iasă moț în față.”
Bucura a ironizat și „economiile” Guvernului: „Înlăturarea lui Neacșu l-ar mai ajuta și pe nea Ilie «Sărăcie» cu demersurile lui de austeritate. S-ar mai subția rândurile sinecuriștilor din guvern…”
În final, el lansează o provocare directă: „Nea Mariane, hai bre, cu puțin curaj! Ia o coală albă și începe prin a scrie «Demisie». Cu restul frazelor te poate ajuta doamna Dogioiu…”
Tonul jurnalistului exprimă frustrarea unei societăți care vede cum principiile sunt aplicate selectiv. Dacă vrem o administrație curată, atunci măsura trebuie să fie una singură, aplicată tuturor. Altfel, demisiile sunt doar gesturi de imagine, iar discursul despre moralitate devine o farsă.
