În România lui Nicușor Dan, copiii pot să mai aștepte. Bursele pentru elevi și studenți nu sunt o urgență, pentru că mai importantă este agenda internațională și finanțarea conflictului din Ucraina. Educația? Poate după ce se termină războiul, dacă mai rămâne ceva din țară.
România nu mai are bani pentru sprijinirea tinerilor care vor să învețe, dar are bani pentru armament, donații și spectacole diplomatice. Liderii de la București uită că viitorul unei națiuni nu se apără doar cu arme, ci mai ales cu educație.
În loc să construiască școli, guvernul lui Nicușor taie burse. În loc să încurajeze performanța, pedepsește elevii și studenții. România rămâne astfel o țară care își abandonează propriii copii, în timp ce pozează în salvator pe scena internațională.
Cât timp educația nu este o prioritate, nici viitorul nu va fi. Iar cei care conduc astăzi vor rămâne în istorie ca politicienii care au ignorat propria generație de tineri pentru aplauzele de afară.
