
În timp ce Salina Praid – odinioară una dintre perlele industriei miniere românești – a fost dusă în pragul dezastrului sub administrarea unui ONG maghiar, Ungaria își pregătește intrarea triumfală pe piața europeană a sării, chiar de pe teritoriul României.
Compania Salt-Veres Zrt., controlată de familia Veres, a câștigat anul trecut concesiunea pentru exploatarea zăcământului de la Valea Florilor, județul Cluj, și anunță că aici va funcționa cea mai modernă mină de sare din Europa. În timp ce România pierde o sursă strategică de sare, Budapesta își asigură independența și chiar poziția de exportator regional.
Decizia Ungariei, accelerată de colapsul de la Praid
Dezastrul de la Salina Praid a venit într-un moment favorabil pentru Ungaria, care importa masiv sare din România. Închiderea acesteia a creat un gol uriaș pe piață, pe care mina din Cluj îl va umple rapid.
O resursă românească exploatată pe termen nelimitat
Márton Veres, reprezentant al companiei, se laudă că sarea extrasă aici este 99% pură și poate fi exploatată timp de secole. Licența de exploatare – valabilă 20 de ani, cu prelungiri din 5 în 5 ani – garantează extragerea a 30 de milioane de tone economic viabile, iar rezervele reale sunt de câteva sute de milioane de tone.
Ironia amară este că mina a fost explorată în 1980-1981, în timpul lui Ceaușescu, cu infrastructură pregătită: linie ferată electrificată, ecartament dublu – investiții românești care acum vor susține profitul unei companii străine. Alegerea concesiunii, spune Veres, a fost facilitată de doi ingineri transilvăneni, însă rezultatul final este că România a pierdut controlul asupra resursei.
Tehnologie de ultimă oră, beneficiu pentru altă economie
Ungurii vor exploata mina cu tehnologie germană, în sistem închis, complet automatizat, cu doar 30-35 de angajați, producând 800.000 de tone de sare pe an – suficient pentru întreaga Ungarie sau pentru a acoperi cererea Slovaciei, Croației și Serbiei la un loc.
România rămâne cu pierderea, Ungaria cu câștigul
În timp ce Bucureștiul asistă pasiv, Ungaria își asigură o sursă strategică de materie primă, cu o puritate atât de mare încât nu necesită procesare suplimentară – ceea ce înseamnă costuri mici și profituri mari. Producția ar putea începe încă din 2026, iar până atunci utilajele deja scot sare vândută pe piață.
România pierde o exploatare de valoare istorică și strategică, iar Ungaria transformă acest eșec într-o victorie economică de proporții.