La opt luni de la decizia fără precedent prin care Curtea Constituțională a României a anulat alegerile prezidențiale din decembrie 2024, judecătoarea Iuliana Scîntei a venit cu primele explicații publice. Locul ales – Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov – nu a fost deloc întâmplător, scrie Bogdan Tiberiu Iacob, amintind că acolo, în timp, „au glăsuit mulți grei ai serviciilor”.
Scîntei a descris procedura urmată de Curte și limitele atribuțiilor sale: „Curtea are o competență unică. Un singur proces electoral a fost încredințat, prin Constituție, pentru verificarea legalității și confirmării rezultatului: procesul prezidențial electoral”. Totuși, ea a admis că CCR nu are competența de a verifica modul în care alte instituții, precum CSAT, își fac treaba, subliniind că documentele acestora sunt luate „drept veridice și se bucură de autenticitate”.
În esență, Scîntei a arătat că anularea s-a bazat pe constatări venite din zona securității naționale, nu pe probe identificate de CCR. „Noi am concluzionat că procesul electoral trebuia oprit, pentru că a fost viciat în formele în care au arătat alte autorități”, a spus judecătoarea, adăugând însă că „poate alte autorități ar fi trebuit să intervină și să detalieze înapoi”.
Cel mai controversat pasaj rămâne însă precizarea: „Din documentele CSAT, care arătau cum campania electorală a fost viciată, noi nu am sancționat – și îmi pare rău că CCR nu a găsit prilejul de a explica oamenilor și poate de a ne cere scuze – niciun alegător pentru cum a votat, ci pentru faptul că un competitor nu a respectat niște acte normative obligatorii”.
Bogdan Tiberiu Iacob remarcă faptul că această frază contrazice explicațiile oferite anterior de un alt judecător CCR, Marian Enache, care, într-un interviu din februarie, afirmase că nu a fost sancționat „un competitor sau mai mulți competitori”, ci întreg procesul electoral, ca procedură. Acum însă, Scîntei sugerează că anularea a venit din cauza unui singur candidat care nu ar fi respectat legea.
Aici apare marea problemă: legea 370/2004 prevede clar că, în caz de nereguli ce afectează ordinea candidaților, se repetă turul întâi, nu se anulează întregul scrutin. „Dacă marele beneficiar al fraudei ar fi fost doar un competitor, CCR trebuia nu să anuleze, ci să invalideze alegerile și astfel, să se repete turul întâi câteva zile mai târziu”, explică Iacob.
Editorialistul subliniază că aceste declarații adaugă o nouă piesă într-un „puzzle complicat” și că avalanșa de justificări tardive din partea judecătorilor CCR indică o stare de teamă și de defensivă după scandalul internațional generat de decizia din decembrie 2024.
„Când se înmulțesc explicațiile și se vorbește chiar de scuze din partea judecătorilor, e semn că ceva va să vină într-un viitor nu foarte îndepărtat. Și că povestea anulării e departe de a se fi încheiat”, conchide Bogdan Tiberiu Iacob.
