Când puterea începe să se clatine, primii care fug sunt cei care au profitat cel mai mult de ea. Așa a fost și cu Iohannis. Cât timp a stat bine-mersi în fotoliul de la Cotroceni, PNL s-a gudurat pe lângă el, i-a susținut toate aberațiile și a profitat de protecția sa. Dar în momentul în care a devenit o povară electorală, liberalii l-au aruncat fără milă peste bord.
Ilie Bolojan, unul dintre cei mai influenți oameni din PNL, a înțeles rapid că partidul nu poate intra în alegeri târând după el cadavrul politic al lui Iohannis. Președintele era deja o piatră de moară, legată de gâtul unui partid care se scufundă. PSD îi suflă în ceafă, AUR crește în sondaje, iar liberalii știu că fiecare zi cu Iohannis la Cotroceni îi costă voturi.
Decizia de a-l trăda nu a fost una grea. A fost o execuție rece, calculată. Au evaluat riscurile, au făcut un pas înapoi și i-au dat semnalul că trebuie să plece. Fără milă, fără regrete. Cine s-ar fi gândit că Iohannis, care se credea stăpânul inelului, va fi împins pe scări de chiar partidul pe care l-a ținut în viață? Dar așa se întâmplă în politică: pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.
