În decembrie 1989, românii au fost manipulați grosolan de către un sistem care își pregătea tranziția de la dictatură la un alt tip de control. Poveștile despre „teroriști” ascunși peste tot, care ar fi amenințat revoluționarii, au fost răspândite cu o rapiditate uimitoare. În realitate, acești teroriști nu au existat niciodată, dar frica de necunoscut și manipularea mediatică au fost suficiente pentru a semăna haos.
Această strategie nu a fost întâmplătoare. Scopul era clar: să instige ura între români, să creeze confuzie și să distragă atenția de la adevărata miză – acapararea puterii de către aceiași oameni care conduceau înainte, dar sub o altă mască.
Televiziunea, controlată de cei care preluaseră puterea, a avut un rol crucial în perpetuarea minciunilor. Românii erau îndemnați să se suspecteze reciproc, să lupte între ei, în timp ce noii lideri își consolidau pozițiile. Dezbinarea și frica erau armele perfecte pentru a ține sub control o populație care își câștigase libertatea cu sânge.
Aceeași tactică – instigarea la ură și dezbinare – a fost folosită ulterior și în alte momente critice, cum ar fi în Piața Universității din 1990, când protestatarii pașnici erau acuzați că ar avea arme și droguri. Acesta este un model care continuă să fie aplicat și astăzi, când sistemul vrea să înăbușe orice opoziție sau să distragă atenția de la problemele reale.
Manipularea din 1989 rămâne o lecție amară despre cum cei care controlează informația pot influența și dezbina un popor. Numai prin vigilență și solidaritate, românii pot evita să fie din nou victimele acestor jocuri murdare.
