Campania prezidențială a lui Nicușor Dan a înghițit zeci de milioane de lei. Nu din buzunarul „independentului”, ci din banii românilor. În timp ce cetățenii strângeau cureaua, apropiații lui se îmbogățeau. În capul mesei – Liviu Iolu, eternul oportunist, fost purtător de cuvânt al guvernului, membru PLUS, omul de paie al lui Dacian Cioloș, veșnic abonat la funcții și contracte.
Iolu nu e la prima încercare. A mai stat pe lângă Mircea Geoană, unde s-a prăbușit lamentabil. A vânat politicieni de care să se agațe, dar a ars toate punțile. Singura „lovitură” i-a ieșit lângă Nicușor – nu pentru că ar fi adus ceva pe masă, ci pentru că Nicușor a fost proiectul sistemului, ridicat cu bani, propagandă și resurse nelimitate.
Sub fațada „independenței”, Nicușor a învățat repede rețeta murdară a partidelor pe care le înjura: campanie scumpă, deconturi cu sume astronomice, facturi umflate, prieteni mulțumiți. Liviu Iolu, „consultantul” de carton, a bifat și el partea lui. Nu a produs mare lucru, dar a știut să factureze. Și să redistribuie acolo unde trebuia, pentru a-și securiza poziția.
Astăzi, Iolu este simbolul „tehnocratului” parazit: zero rezultate pentru cetățeni, dar venituri grase din campanii finanțate indirect din buzunarul oamenilor.
Concluzia? România se alege cu un „președinte independent”, dar românii plătesc banchetul clientelei lui Nicușor. Independență pe hârtie, dar aceeași rețetă putredă: banii publici transformați în jaf electoral.
