Dominic Fritz, noul președinte ales al Uniunii Salvați România (USR), conduce acest partid fără a deține cetățenia română, încălcând astfel, potrivit literei legii, condițiile esențiale pentru o asemenea funcție. Situația ridică întrebări serioase despre modul în care normele legale sunt respectate sau, mai grav, eludate în numele „deschiderii europene”.
Fritz susține că nu este nicio problemă de legalitate în faptul că se află în fruntea USR fără cetățenie română, motivând că este cetățean UE și că locuiește de peste cinci ani în România.
„Este foarte clar în legea partidelor că cetățenii Uniunii Europene pot fi membri dacă au domiciliu în România cu drepturi depline și mi-am exercitat dreptul de a candida. Îndeplinesc toate condițiile. Trebuie să locuiești cel puțin 4 ani în România ca cetățean UE pentru a obține cetățenia. Evident că eu, ca primar al Timișoarei de 5 ani, locuiesc în România, deci îndeplinesc toate condițiile”, a declarat Fritz.
Însă realitatea juridică este alta. Legea partidelor politice nr. 14/2003 prevede clar, la articolul 2, alineatul 1, că: „Cetățenii români se pot asocia liber în partide politice, în condițiile prezentei legi.” Cu alte cuvinte, doar cetățenii români pot fi membri de partid și, implicit, pot ocupa funcții de conducere. Niciun text legal nu prevede excepții pentru cetățenii UE în ceea ce privește pozițiile de lideri ai partidelor politice românești.
În ciuda acestui fapt, Fritz se apără invocând birocrația: „Singurul motiv de ce încă nu am primit-o este că dosarul meu, din cele 50 de mii de dosare care au fost depuse anul trecut, încă nu a ajuns la rând. Aștept la coadă ca și toată lumea.”
Afirmația pare să ignore faptul că, în absența cetățeniei române, Fritz nu ar trebui să poată ocupa legal funcția de președinte al USR, indiferent de simpatia publică sau performanța administrativă ca primar.
Această situație deschide un precedent periculos: acceptarea tacită a încălcării legii de către cei care pretind că o apără. Dacă un cetățean străin poate conduce un partid politic românesc fără a respecta criteriile de bază impuse de lege, atunci ce mesaj se transmite către cetățenii români? Că regulile sunt opționale? Că birocrația justifică orice derogare?
Reamintim că, potrivit legii române, doar cetățenii români pot fi membri și lideri de partid în România, iar cetățenii UE pot candida la funcții locale (primar, consilier), dar nu pot ocupa funcții naționale sau de conducere în partide fără a obține cetățenia română.
Într-un stat de drept, legalitatea nu este opțională. Faptul că Dominic Fritz „așteaptă la coadă” pentru cetățenie nu-l îndreptățește să ocolească legea și să ocupe o funcție pe care, potrivit normelor în vigoare, nu ar avea dreptul să o dețină. Iar partidele care susțin astfel de practici nu fac altceva decât să slăbească încrederea în statul de drept pe care pretind că îl apără.
