Așa-zisul „model Bolojan” începe să scârțâie grav. Promovat ani la rând ca exemplu de „eficiență administrativă”, fostul primar al Oradei — actualmente premier — a fost desființat în instanță. Nu de adversari politici, ci chiar de lege. Refuzul de a acorda voucherele de vacanță în 2020 angajaților primăriei, o decizie luată unilateral și fără temei legal, l-a costat scump: Curtea de Apel Oradea a decis definitiv zilele trecută că Primăria Oradea trebuie să plătească restanțele către angajați. Sumele vor fi actualizate cu inflația și penalizări — adică mai mult decât ar fi costat respectarea legii de la început.
Acesta este prețul austerității de fațadă, marca Ilie Bolojan. O „eficiență” impusă cu mâna de fier, dar plătită ulterior din buzunarul cetățenilor.
Fostul city-manager, Dacian Palladi, nu a menajat deloc realitatea: „Pe motive numai de el știute, Ilie Bolojan a refuzat acordarea voucherelor. Acum, Primăria și fostul primar sunt buni de plată, pe bună dreptate.” Este o descriere exactă a stilului Bolojan: decizii fără transparență, fără dialog și – mai grav – fără respect față de lege.
Din Oradea la Palatul Victoria, aceeași rețetă periculoasă
Problema nu este doar una locală. Este un semnal de alarmă național. Ilie Bolojan a fost înălțat la statutul de premier pe baza unui mit: omul care „taie în carne vie” pentru binele comun. Dar realitatea arată că tăierile sale nu sunt doar dureroase, ci pot fi și ilegale. Dacă în Oradea a încălcat drepturile angajaților, ce ne face să credem că nu va face la fel și la nivelul întregii țări?
„Rigoarea” sa tehnocrată este, în realitate, o formă de dictat bugetar în care drepturile angajaților devin opționale, iar echitatea socială este sacrificată pe altarul populismului de austeritate.
Voucherele tăiate nu erau un moft. Erau parte a pachetului salarial legal. Alte primării au respectat legea. Bolojan, în schimb, a preferat imaginea omului „dur, dar eficient”, chiar dacă asta însemna abuz administrativ. Rezultatul? Primăria plătește acum cu vârf și îndesat, din banii oamenilor.
Stoicism administrativ sau cinism politic?
Se vorbește despre „stoicismul” lui Bolojan, despre cum el impune rigoare și ordine. Dar un lider adevărat nu sacrifică bunăstarea oamenilor în numele unei imagini publice. Un angajat e mai mult decât o cifră în Excel. Fără resurse, fără respect și fără motivație, administrația locală devine o mașinărie ruginită.
Și dacă această filozofie rece și unilaterală ajunge să fie replicată și la nivel de guvern, România riscă să devină o țară condusă prin tăieri oarbe și dispreț legal, nu prin politici responsabile.
Ce urmează?
Va continua Bolojan, din postura de premier, să ignore drepturi și să promoveze „austeritatea prin abuz”?
Vor urma și alte pachete fiscale care se pot întoarce mai târziu tot împotriva cetățenilor?
Această înfrângere în instanță nu este un simplu eșec juridic, ci un semnal clar că „modelul Bolojan” este nefuncțional pe termen lung. Pentru că o guvernare eficientă nu se construiește cu forța, ci cu lege, empatie și respect față de cetățeni.
