Într-o mișcare de mare însemnătate simbolică și practică, Elveția a decis să consacre plata cu numerar ca drept fundamental, protejat prin Constituție. În contrast, România pare tot mai hotărâtă să marginalizeze cash-ul, de parcă ar fi un inamic al modernității. Diferența de viziune arată încă o dată cât de diferit este înțeleasă suveranitatea și libertatea economică în cele două țări.
Elveția apără cash-ul: „Da unei monede libere și independente”
Marți, Consiliul Statelor — camera superioară a Parlamentului elvețian — a adoptat în unanimitate contra-proiectul guvernului federal privind inițiativa populară lansată de Mișcarea Libertate Elveția (MLS). Scopul? Garanția constituțională că cetățenii Elveției vor putea folosi bancnote și monede ca formă de plată, oricând și oriunde.
Inițiativa cetățenească, intitulată „Da unei monede elvețiene libere și independente sub formă de bancnote sau monede”, cere două lucruri simple și esențiale:
- Să fie garantat dreptul de a plăti cu numerar.
- Orice înlocuire a francului elvețian să se decidă numai prin referendum popular și cantonal.
Guvernul elvețian nu a acceptat inițiativa în forma sa originală, dar i-a răspuns cu un contra-proiect care merge în aceeași direcție: înscrierea dreptului la numerar în Constituție. Aceasta oferă garanții superioare în fața viitoarelor tentative de eliminare a cash-ului.
Libertate, suveranitate și demnitate financiară
Pentru Elveția, păstrarea monedei fizice nu este o formă de conservatorism, ci un gest de suveranitate și de respect față de cetățeni. Într-o epocă în care plata digitală devine normă, iar controlul financiar poate deveni abuziv, numerarul rămâne o formă de libertate și anonimat.
„Francul elvețian în formă fizică este sub amenințarea dispariției. Constituția trebuie să protejeze această formă de plată”, au transmis susținătorii inițiativei.
România: cash-ul, suspectul de serviciu
În România, direcția este complet opusă. De ani buni, plata cu numerar este stigmatizată și asociată constant cu evaziunea fiscală, frauda și lipsa de civilizație. Autoritățile, susținute de bănci și platforme digitale, promovează o agendă clară de eliminare treptată a banilor fizici.
Firmele care folosesc numerar sunt suspectate de corupție. Comercianții sunt obligați să accepte cardul, dar nu invers. În numele digitalizării, se creează o presiune economică și culturală uriașă pentru a marginaliza orice tranzacție cash, chiar și în mediul rural, unde accesul digital este precar.
În loc să protejeze dreptul cetățeanului de a alege cum își gestionează banii, statul român pare preocupat mai degrabă de urmărirea, controlul și centralizarea totală a fluxurilor financiare.
Două lumi, două viziuni
- În Elveția, plata cu numerar devine drept constituțional.
- În România, plata cu numerar este tratată ca o problemă de securitate națională.
Diferența de viziune reflectă ceva mai profund: încrederea autorităților în propriii cetățeni. În timp ce elvețienii își păstrează controlul direct asupra banilor lor, românii sunt împinși pas cu pas către dependența completă de infrastructura digitală, controlabilă și, eventual, blocabilă.
Elveția ne oferă o lecție de respect față de libertatea economică și de suveranitate națională. România ar putea învăța din această decizie istorică că modernizarea nu trebuie să vină cu prețul controlului total și al pierderii libertății individuale. Pentru că, într-o lume în care totul este conectat, cash-ul rămâne singura formă de plată cu adevărat liberă.
