Un număr tot mai mare de locuitori aleg să părăsească Bucureștiul, nu pentru că își doresc o viață la țară sau în orașe mai mici, ci pentru că administrația Capitalei și statul român i-au alungat. Mizeria, traficul, haosul urbanistic, lipsa aerului curat și a infrastructurii funcționale transformă orașul într-un loc de nelocuit. În timp ce primarii se ceartă și Guvernul ignoră problemele reale ale metropolei, cetățenii își iau familia și pleacă, convinși că viitorul nu mai este în București.
Românii fug din Capitală cu sentimentul că orașul i-a trădat. În loc de dezvoltare, s-au trezit captivi într-un oraș paralizat de trafic, sufocat de poluare și ignorat de administrațiile care se schimbă, dar nu construiesc nimic. Lipsa apei calde și a căldurii iarna, gropile din asfalt, aglomerația din spitale și haosul din școli sunt doar câteva dintre motivele pentru care bucureștenii renunță la viața urbană. Nimic nu funcționează coerent, iar singurele promisiuni ale politicienilor sunt cele din campaniile electorale, care se evaporă imediat după vot.
Administrația Capitalei, indiferent de culoarea politică, a demonstrat ani la rând că nu are nici voință, nici viziune. În loc să modernizeze infrastructura sau să creeze un oraș funcțional, autoritățile locale se complac în lupte politice sterile și blamează „greaua moștenire”. În tot acest timp, dezvoltatorii imobiliari ridică blocuri între case, pe spații verzi, cu complicitatea directă a primăriilor de sector. Transportul public este depășit, lipsit de investiții și fragmentat între instituții care nu comunică. Tinerii se mută în Ilfov sau în orașe din Ardeal, unde, spun ei, „viața are sens și orașele se dezvoltă, nu se degradează”.
Exodul nu e o alegere de confort, ci un act de supraviețuire. Cei care pleacă o fac din epuizare, după ani în care au sperat că lucrurile se vor îndrepta. Au renunțat să mai aștepte ca Bucureștiul să devină un oraș european. Statul român, care ar fi trebuit să intervină pentru a salva cea mai importantă metropolă a țării, a ales tăcerea. Administrația locală pasează vina, în timp ce cetățenii își împachetează viața și pleacă. Capitala rămâne fără oameni, dar cu aceleași promisiuni goale și aceleași străzi murdare.
