La 90 de ani de la deschiderea sa, fosta fabrică Sembraz din Sibiu a fost complet demolată. Cândva un loc de muncă esențial pentru sute de localnici, clădirea a rămas în ultimii ani doar o amintire melancolică și un simbol al industriei dispărute. Visul celor care sperau la o revitalizare a fabricii s-a încheiat. În locul ei, se vor ridica un centru comercial și o arteră rutieră modernizată.
Sfârșitul unei epoci: demolarea completă
Fabrica Sembraz, închisă de mai mulți ani, a fost rasă de pe fața pământului. Autoritățile locale au ales modernizarea în locul conservării sau reconversiei. Firma contractată de Primăria Sibiu a început deja lucrările pentru lărgirea străzii Henri Coandă, pe traseul căreia se afla și clădirea fabricii. Intervenția face parte dintr-un proiect mai amplu de reconfigurare a infrastructurii rutiere în zona de nord a orașului, în proximitatea ieșirii spre autostrada A1.
Ce urmează pe locul fabricii? Un nou Kaufland
Pe terenul eliberat, în suprafață de 5.090,88 mp, va fi construit un centru comercial Kaufland, cu o clădire de 4.882,30 mp desfășurați pe parter și un etaj parțial. Valoarea totală a investiției depășește 2 milioane de euro (aproximativ 10,8 milioane lei), iar termenul de finalizare este anul 2026.
Conform documentației urbanistice, noul complex va include: o zonă principală de vânzare, o alee tip mall cu spații comerciale de închiriat, depozite și zone de aprovizionare, spații administrative și tehnice, locuri de parcare și accese carosabile și pietonale.
Municipalitatea motivează demolarea și prin necesitatea de decongestionare a traficului din zona giratoriului de la kilometrul 0+800. În prezent, Strada Henri Coandă are o singură bandă pe sens, ceea ce creează ambuteiaje, mai ales în orele de vârf. Proiectul prevede adăugarea unei benzi suplimentare, pentru a fluidiza accesul între zona industrială și oraș.
Deși proiectul aduce o infrastructură rutieră mai eficientă și un nou centru comercial, pentru mulți localnici, dispariția completă a fabricii Sembraz înseamnă și dispariția unei părți din identitatea industrială a orașului. O clădire cu istorie, uitată și abandonată de autorități, a fost înlocuită de o investiție modernă, dar fără legătură cu trecutul său. Rămâne întrebarea: putea fi salvat ceva din moștenirea acestei fabrici, sau modernizarea vine mereu cu prețul uitării?
