Falimentul combinatului chimic Oltchim, cândva unul dintre pilonii industriei românești, a marcat un moment dureros în istoria economică a țării. După ani de încercări eșuate de privatizare și restructurare, compania a fost oficial declarată falimentară în 2019. Efectele? Mii de angajați concediați, familii destrămate, orașe afectate și o industrie care s-a prăbușit sub povara datoriilor și a proastei gestiuni.
Oltchim – simbolul unei industrii puternice
Fondat în 1966 la Râmnicu Vâlcea, combinatul Oltchim a devenit rapid unul dintre cele mai importante centre de producție chimică din Europa de Est. În perioada sa de glorie, avea peste 6.000 de angajați și exporta în peste 80 de țări.
După 1990, însă, Oltchim a intrat pe o pantă descendentă: corupție, conducere politizată, datorii acumulate și investiții întârziate. În 2013, a fost introdus în insolvență, iar în 2019, Tribunalul Vâlcea a declarat oficial falimentul societății.
Sub toate guvernările, Oltchim s-a afundat
Prăbușirea combinatului Oltchim nu poate fi atribuită unei singure guvernări. Din 2000 încoace, fiecare administrație a contribuit, prin inacțiune sau decizii greșite, la colapsul uneia dintre cele mai mari platforme chimice din România.
Între 2000 și 2004, sub guvernul Adrian Năstase (PSD), lipsa investițiilor în retehnologizare și încercările eșuate de privatizare au accelerat acumularea datoriilor.
Perioada 2004–2008, cu Călin Popescu-Tăriceanu (PNL) la Palatul Victoria, s-a remarcat prin promisiuni fără acoperire. Statul a continuat să acopere pierderile fără a implementa vreo reformă structură reală.
Guvernările Boc (PDL), între 2008 și 2012, s-au suprapus cu criza financiară globală, care a adâncit problemele. Datoriile au explodat, iar tentativa de privatizare din 2012, celebrul eșec cu Dan Diaconescu, a compromis complet încrederea în procesul de salvare.
În 2013, sub guvernarea Victor Ponta (PSD), Oltchim a intrat oficial în insolvență. Statul a pierdut controlul efectiv asupra companiei, iar pregătirile pentru vânzarea activelor au început în grabă.
Între 2016 și 2019, guvernele tehnocrate și apoi cele conduse de PSD (Cioloș, Grindeanu, Tudose, Dăncilă) au finalizat vânzarea parțială către Chimcomplex. În 2019, Tribunalul Vâlcea a declarat oficial falimentul Oltchim.
Mii de oameni au rămas fără locuri de muncă
La momentul insolvenței, Oltchim avea în jur de 2.000 de angajați, iar în anii anteriori, zeci de mii de oameni din Vâlcea și județele învecinate depindeau direct sau indirect de combinat. „Am muncit aici 25 de ani. Ne-au dat niște salarii compensatorii și ne-au zis să ne descurcăm. La 50 de ani, cine te mai angajează?” – Marian D., fost angajat la secția de PVC.
După ani de insolvență, o parte din active au fost vândute în 2018 către Chimcomplex (deținut de Ștefan Vuza), iar restul a fost lichidat. Vânzarea parțială a fost criticată de sindicate și societatea civilă, pe motiv că nu a rezolvat problemele reale: marea majoritate a angajaților nu au fost păstrați.
Ce a rămas după Oltchim
Ruine industriale în inima orașului, mii de vieți afectate, un sistem social și economic slăbit, o lecție amară despre corupție, incompetență și lipsa unei viziuni pe termen lung – așa se poate rezuma dezastrul care a rezultat după prăbușirea Oltchim.
Prăbușirea Oltchim nu este doar un faliment economic, ci și unul social, moral și politic. A avut loc pe fondul unei instabilități guvernamentale cronice, a promisiunilor neonorate și a deciziilor pripite. Indiferent de culoarea politică, toate guvernările din ultimii 20 de ani au contribuit la această prăbușire. Pentru Râmnicu Vâlcea și pentru România, Oltchim rămâne un simbol – al potențialului irosit și al speranțelor înșelate.
