Într-o țară membră a Uniunii Europene, unde agricultura ar trebui să asigure securitatea alimentară, mii de copii români se confruntă zilnic cu lipsa hranei adecvate. Rapoartele recente arată dimensiunea unei tragedii tăcute: România are una dintre cele mai ridicate rate de copii expuși riscului de sărăcie și excluziune socială din întreaga Uniune Europeană.
Copiii României, în sărăcie extremă
Potrivit Eurostat (2024), în România, peste o treime dintre copii trăiesc în gospodării expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. Aceasta este cea mai ridicată rată din UE, unde media este cu aproape zece puncte mai mică. Practic, peste un milion de copii trăiesc într-o formă de precaritate care le afectează profund dezvoltarea.
Fără hrană adecvată: o realitate cotidiană
Pentru mulți dintre acești copii, mesele regulate și hrana nutritivă sunt un lux. Conform acelorași date, aproape jumătate dintre persoanele aflate în sărăcie în România nu își permit să consume carne, pește sau un echivalent vegetarian la două zile. Asta înseamnă, concret, că sute de mii de copii merg la școală flămânzi și adesea se culcă fără o masă completă.
Malnutriția – un semnal de alarmă ignorat
Cele mai recente date din Raportul Global Nutrition arată că aproape 13% dintre copiii sub cinci ani din România suferă de întârziere în dezvoltarea fizică (stunting), iar peste 3% au pierdere acută în greutate (wasting) – semne clare ale malnutriției cronice și severe. Aceste cifre sunt alarmant de mari pentru o țară europeană și confirmă criza socială din spatele statisticilor economice optimiste.
PIB-ul crește, dar copiii flămânzesc
Deși statisticile oficiale indică o creștere a PIB-ului, această creștere nu se reflectă în bunăstarea celor mici. Discrepanțele sociale se adâncesc, iar cei mai vulnerabili – copiii – suportă cel mai greu impact. Lipsa alimentației adecvate afectează dezvoltarea cognitivă, performanțele școlare și sănătatea generală pe termen lung.
Ce e de făcut?
România are nevoie urgentă de: extinderea programelor de tip „masă caldă în școli”, cantine sociale accesibile în comunitățile rurale și defavorizate, sprijin direct pentru familiile cu venituri reduse, programe de educație nutrițională pentru părinți, suport medical și monitorizare a copiilor în risc de malnutriție.
