În fața spectacolului grotesc oferit de USR, mi-e greu să nu mă întreb cum am ajuns aici. Îi vedeam, la un moment dat, ca pe un suflu nou, ca pe cei care vor aduce aer curat într-o politică îmbâcsită de vechi practici. Dar acum? În jurul Elenei Lasconi, se adună ca într-o ceremonie tribală de apărare a unui lider cu pașapoarte educaționale care miros a impostură de la o poștă.
Lasconi, facultatea neacreditată și licența suspectă
Elena Lasconi, primar de Câmpulung, a urmat o facultate care n-a fost niciodată acreditată. Aș putea zice că e o coincidență, dar coincidențele în politica românească sunt rare ca zăpada în Sahara. Și totuși, reușește să-și dea licența la o universitate de stat, pe ușa din față, bineînțeles, că doar în spate n-ar fi așa de vizibilă impostura. Nu-i nicio rușine să fii zidar, contabil, profesor sau jurnalist – rușinea începe când îți falsifici cartea de vizită și minți, crezând că nu se prinde nimeni.
Ce face USR în tot acest timp? În loc să vină cu o explicație decentă sau, de ce nu, să o retragă din funcție, aleg să o apere. Își înghit propriile principii pe care le-au scuipat în campanii: meritocrație, integritate, transparență. Dintr-o dată, Elena devine un caz unic, un martir al educației improvizate, apărată de partidul care ar fi trebuit să o sancționeze primul.
USR, protectorul imposturii
Impostura nu e o boală nouă în politică, dar ce te doare cel mai tare e că o găsești acolo unde sperai că nu va exista. USR, cei care ar fi trebuit să fie altfel, au ajuns să joace în aceeași piesă a ipocriziei, doar că poate cu o recuzită mai colorată. În loc să își asume greșelile, să facă ordine în curtea lor, preferă să mușamalizeze totul, să își apere „valorile”. Păi dacă astea sunt valorile, atunci nu e de mirare că ne afundăm într-o groapă politică tot mai adâncă.
Susținerea Elenei Lasconi este un test pentru USR. Și, din păcate, îl pică lamentabil. În loc să fie acel partid care promova schimbarea, a devenit protectorul imposturii și duplicitarismului. Când o coaliție de oameni care pretind că vor „altceva” în politică își aruncă principiile pe geam pentru a proteja o impostură, începi să te întrebi dacă sunt cu adevărat diferiți sau doar o altă fațetă a aceleiași monede.
Un alt partid al sistemului?
USR promitea să fie altceva. Îmi amintesc cum mulți oameni au văzut în ei speranța unei alternative la corupția și complicitatea partidelor vechi. Dar cu fiecare pas greșit, cu fiecare episod de genul Lasconi, se conturează imaginea unui partid care se mulează perfect pe conturul „sistemului” pe care îl critică.
Încet, dar sigur, USR își îngroapă promisiunile sub straturi de ipocrizie și dublu standard. Și în loc să aducă aerul proaspăt pe care îl promiteau, au deschis larg fereastra imposturii, lăsând să intre aceeași miasmă pe care o respirăm de ani buni. Așa că, de ce să mai credem că sunt altfel?
