Negocierile pentru formarea noului guvern confirmă o realitate cunoscută: România nu primește schimbarea promisă, ci doar o redistribuire a funcțiilor între aceiași actori politici. Președintele Nicușor Dan, în ciuda prerogativelor sale, nu pare să intervină în această ecuație a continuității.
România se pregătește de un nou guvern, însă schimbarea mult așteptată rămâne o iluzie. Sub masca unui nou început, procesul de formare a Executivului este, în fapt, o simplă rotire de scaune între partidele tradiționale care și-au împărțit puterea în ultimele decenii. PSD, PNL, USR și UDMR negociază intens, dar fără a propune o viziune nouă, ci doar reafirmând interesele vechi.
PSD revendică cele mai multe portofolii, între șase și șapte ministere, consolidându-și rolul dominant în viitoarea configurație guvernamentală. PNL își dorește păstrarea ministerelor actuale și vânează Dezvoltarea, deținută acum de UDMR. La rândul său, UDMR refuză să renunțe atât la Dezvoltare, cât și la Finanțe. USR vizează Justiția și Externele, două portofolii importante care ar însemna un pas înainte în reafirmarea partidului. Dacă negocierile nu le vor ieși, ar putea primi, ca soluție de compromis, Ministerul Culturii.
Lista viitorilor miniștri nu surprinde. Printre numele vehiculate se regăsesc în mare parte cei care deja ocupă funcții: Florin Barbu la Agricultură, Bogdan Ivan la Economie și Digitalizare, Sebastian Burduja la Energie, Marcel Boloș la Proiecte Europene, Daniel David la Educație, Tanczos Barna la Finanțe și Cătălin Predoiu la Interne. Predoiu rămâne și premier interimar, semn că schimbarea se face doar la nivel de etichetă, nu de conținut.
Președintele Nicușor Dan, deși are drept de veto asupra miniștrilor, nu pare interesat să blocheze reconfirmarea unor personaje politice cu trecut discutabil sau notorietate obosită. Deși a declarat că susține reînnoirea clasei politice, până acum nu a dat niciun semnal că ar fi dispus să își asume acest rol în mod activ.
Guvernul care se conturează este, în esență, o copie a celui anterior. Promisiunile de transparență, profesionalism și reformă au fost repede abandonate în favoarea calculelor politice și a menținerii status quo-ului. Cetățenii, care așteptau o direcție nouă după alegeri, primesc o rețetă veche, cu ingrediente expirate.
Așa-zisa schimbare de guvern nu este altceva decât o cosmetizare a aceleiași guvernări. Oamenii sunt aceiași, partidele sunt aceleași, iar prioritățile rămân neschimbate. România merge mai departe pe un drum cunoscut, în care reforma e doar un cuvânt în discursuri, nu o realitate aplicată.
