România a reușit performanța rușinoasă de a avea bilete de tren mai scumpe decât în marile economii europene, dar cu o infrastructură feroviară prăfuită, trenuri care întârzie cronic și condiții demne de anii ’80. Sub guvernarea PSD, PNL, USR și UDMR, politica „plătești mai mult, primești mai puțin” a devenit normă.
Ministerul Transporturilor, în loc să modernizeze liniile și materialul rulant, pregătește o nouă scumpire a biletelor, justificată prin mărirea TVA-ului de la 19% la 21% și ajustarea cu rata inflației. Cu alte cuvinte, nota de plată a incompetenței și nepăsării politice este aruncată în spinarea oamenilor obișnuiți – navetiști, studenți, pensionari și familii cu venituri modeste.
Scumpiri fără modernizare
Comparația făcută de Clubul Feroviar este grăitoare: în Italia, o călătorie Milano–Alpignano (167 km) costă 13,25 euro. În România, pentru distanța aproape identică București–Brașov, un bilet interregio sare la 67,50 lei. Diferența? În Occident, trenul ajunge la timp, pe linii moderne, cu vagoane curate și servicii civilizate. La noi, infrastructura feroviară este un labirint de restricții de viteză, șine deformate și gări lăsate în paragină.
Un minister prizonier al scuzelor
Oficialii invocă „obligațiile de serviciu public” și respectarea ordinelor de ministru, dar adevărul este că de peste un deceniu se preferă cosmetizarea problemelor, nu rezolvarea lor. Fondurile europene pentru modernizare sunt prost gestionate sau pierdute, licitațiile se blochează în birocrație, iar trenurile noi apar în comunicate de presă, nu în gările României.
PSD, PNL, USR, UDMR – patru partide, aceeași nepăsare
Fie că s-au aflat la guvernare separat sau împreună, aceste partide au tratat infrastructura feroviară ca pe o vacă de muls pentru clientele de partid, nu ca pe un sector strategic. Rezultatul este previzibil: românii plătesc tarife ca în Germania, dar călătoresc ca în Bangladesh.
Până când România nu va avea o clasă politică ce înțelege că transportul feroviar modern nu este un lux, ci o necesitate, orice majorare de tarif va fi doar încă o palmă dată contribuabilului și încă un cui bătut în sicriul mobilității sustenabile.
