Administrațiile locale și cetățenii sunt primele victime ale ultimei ordonanțe de urgență adoptate de Guvernul Bolojan. În numele așa-zisei „discipline fiscale”, executivul oprește semnarea de noi contracte, îngheață șantiere și amână proiecte vitale pentru comunități.
Deși oficialii vorbesc despre „optimizare” și „reducerea riscului fiscal”, realitatea din teren este cu totul alta: promisiunile rămân pe hârtie, iar oamenii rămân cu drumurile desfundate, școlile neîngrijite și spitalele degradate. Prin ordonanța adoptată marți, guvernul a blocat complet semnarea de contracte noi din PNRR până când Comisia Europeană va aproba renegocierea planului, a anulat automat finanțările pentru proiectele în care nu s-au demarat achizițiile și a suspendat până în 2026 toate contractele care nu au ordin de începere, chiar și atunci când există studii și avize. În plus, investițiile aflate într-un stadiu de progres mai mic de 30% vor continua doar dacă guvernul își dă acordul expres, iar cele aflate peste acest prag vor fi finalizate numai dacă sunt gata până în august 2026.
Nici programele de mediu nu scapă de austeritate, fiind suspendate aproape în totalitate până la sfârșitul lui 2025, cu excepția unor lucrări punctuale precum iluminatul public, renovarea unor clădiri, împăduririle sau achiziția de vehicule nepoluante. În același timp, primăriile și consiliile locale nu mai au libertatea de a contracta prin PNDL, Anghel Saligny sau CNI, fiind obligate să se limiteze strict la bugetele deja aprobate, fără posibilitatea de a depăși plafonul prin „supracontractări”.
Consecințele sunt dramatice. Comunități întregi rămân fără drumuri, școli sau spitale promise prin PNRR. Proiectele abia începute riscă să fie îngropate înainte de a produce rezultate, iar primăriile devin simple spectatoare, lipsite de resurse pentru a continua investițiile. Cetățenii se aleg cu șantiere blocate, cu amânări interminabile și cu mai puține programe de eficiență energetică sau de protecție a mediului.
În realitate, decizia guvernului este o recunoaștere cinică a faptului că România și-a asumat mai multe proiecte decât putea duce. În loc să devină motorul modernizării țării, PNRR-ul riscă să se transforme într-o listă de promisiuni ratate. Cei care pierd sunt, din nou, românii simpli, care așteptau drumuri asfaltate, spitale modernizate și școli demne de secolul XXI.
