În România, nimic nu este imposibil. Nici măcar să ajungi premier fără să fi trecut examenul minim de competență cerut de lege. Ilie Bolojan, actualul prim-ministru, are un CV care seamănă cu o foaie de catalog plină de absențe. Oficial, pentru a ocupa funcții de rang înalt în stat – prefect, șef de consiliu județean, membru al Guvernului – este necesar un program de formare la Institutul Național de Administrație (INA). Neoficial, se pare că în România e suficient să lipsești, iar apoi să fii promovat.
Potrivit documentelor, Bolojan s-a înscris la cursurile INA în 2007, deși era deja prefect de Bihor încă din 2005. După câteva luni de absențe repetate, în februarie 2008 a fost exclus. Certificat de absolvire? Zero. Competențe dobândite? La fel. Dar cariera sa nu a avut de suferit – dimpotrivă, a fost numit Secretar General al Guvernului, apoi primar al Oradiei timp de 12 ani, șef al Consiliului Județean Bihor și, în cele din urmă, premier al României.
Ironia este că legea e foarte clară: intrarea în categoria înalților funcționari publici se face prin concurs național și presupune absolvirea unui program de pregătire. Însă pentru Bolojan, „concursul” a fost probabil unul de prezență politică, iar „programul de formare” – arta de a lipsi.
Astfel, România are astăzi un premier care nu a finalizat nici măcar instruirea de bază pentru funcțiile ocupate. Dar ce mai contează diplomele, când avem un stat în care politicienii sunt promovați pe pile, iar criteriul competenței este doar o glumă amară?
Ilie Bolojan rămâne dovada vie că în politica românească nu trebuie să fii pregătit, ci doar protejat. Iar țara este condusă, încă o dată, de „absolvenți prin absențe”.
