
Premierul Ilie Bolojan a anunțat cu aplomb listarea la bursă, în 2026, a mai multor companii de stat din transporturi și energie – un nou pas în direcția privatizării accelerate, prezentată publicului sub masca „transparenței” și „reformei”. Însă în spatele discursului reformator, se conturează o strategie păguboasă pentru patrimoniul public.
Reformă sau capitulare în fața intereselor private?
Bolojan vorbește despre „rezistență trans-sistemică” la reforma companiilor de stat, dar evită să menționeze cine a cultivat acest sistem în ultimii 30 de ani. Nu este ironic că tocmai aceia care au făcut parte din rețelele de partid ce au populat aceste companii cu „pile și relații” vin acum cu ideea salvatoare de a le lista la bursă – adică de a le vinde?
În lipsa unei reforme reale de management și guvernanță corporativă, listarea la bursă nu este decât o formă de lichidare eșalonată. Iar în condițiile în care infrastructura energetică și de transport a României este vulnerabilă și strategică, vânzarea unor pachete semnificative de acțiuni către investitori (posibil și străini) ridică semne de întrebare grave privind securitatea economică națională.
Listare nu înseamnă performanță
Premierul susține că „listarea va crește transparența și va aduce finanțare”. Dar istoria recentă arată contrariul. Cazuri precum Transelectrica sau Electrica, deja listate, nu au produs miracole în materie de performanță sau eficiență. Dimpotrivă, presiunea investitorilor pe profituri rapide riscă să conducă la scumpiri pentru populație, tăieri de investiții esențiale și concedieri mascate.
De altfel, Bolojan recunoaște că „acolo unde nu este posibilă eficientizarea, companiile vor fi închise sau privatizate”. Aceasta nu este reformă, ci abandon. Reforma reală presupune investiții, audituri independente, profesionalizarea conducerii, decuplarea de politic, și abia apoi – în cazuri justificate – deschiderea către listare.
Planul de vânzare anunțat în plină vară – o manevră de imagine?
Anunțul listării este făcut în miezul verii, într-un interviu lejer, fără dezbatere publică, fără analiză de impact și fără nicio listă oficială de companii implicate. Guvernul promite că va publica în august lista firmelor care vor fi scoase „la rampă”. Dar fără criterii clare și fără o consultare reală cu sindicatele, societatea civilă și mediul economic, acest demers pare mai degrabă o manevră de PR decât o strategie coerentă de reformare.
Sub mantia „pro-europenismului” și „pieței libere”, Guvernul Bolojan pare pregătit să vândă, nu să salveze. Lipsa de viziune strategică, graba suspectă și lipsa de transparență reală ridică întrebări serioase despre adevăratele intenții ale acestei „reforme”. Dacă nu se schimbă logica din spatele acestor decizii, România riscă să rămână fără pârghiile proprii de dezvoltare – iar cetățenii vor fi, din nou, cei care vor plăti factura.