Ilie Bolojan taie bugete, închide spitale, impune taxe și justifică totul în numele „interesului național”. Însă întrebarea fundamentală rămâne: în numele cui, concret, acționează?
Partidul care îl sprijină pe Bolojan a obținut abia 14% din voturile exprimate, la o prezență la urne de 50%. Cu alte cuvinte, realitatea este dură: doar 7% din cetățenii acestei țări i-au oferit, indirect, sprijinul. Și totuși, acești 7% decid acum pentru restul de 93% ce spitale să dispară, ce taxe să crească și cât să se mai strângă șurubul austerității.
Aceasta nu este o democrație funcțională, ci o deturnare a sensului ei. Nu avem un reformator legitim, ci un tehnocrat impus, care acționează cu un dispreț evident față de voința reală a cetățenilor. Bolojan nu a primit un mandat popular masiv, dar se comportă ca și cum ar fi fost ales cu ovații în piețele publice.
Cifrele sunt simple și implacabile: majoritatea românilor nu au votat pentru el, nu i-au cerut „reforme”, nu i-au dat undă verde pentru experimente sociale sau măsuri dictate din afară. Cu toate acestea, guvernul merge înainte, surd la nemulțumiri, surd la realitate, invocând o „voință națională” care nu există.
De fapt, avem de-a face cu un guvern democratic doar pe hârtie, dar autoritar în practică și servil în raport cu directivele externe. Politica lui Bolojan nu e rezultatul unei cereri populare, ci produsul unui cerc închis de interese și obediență.
Românii suportă consecințele, tot mai epuizați, tot mai revoltați. Și pe bună dreptate se întreabă: cine l-a mandatat pe Bolojan să decidă pentru întreaga țară?
Răspunsul e clar. Nimeni.
