În timp ce Guvernul condus de Ilie Bolojan impune austeritate în toate domeniile, reduce posturi și obligă profesori să alerge prin sate pentru a-și completa norma, Ministerul Afacerilor Externe – condus de Oana Țoiu de la USR și aflat sub patronajul direct al lui Nicușor Dan – lansează o campanie de angajări masive. Potrivit unui comunicat oficial, în august vor fi scoase la concurs 180 de posturi diplomatice și 105 posturi tehnico-administrative – adică aproape 300 de noi angajați într-un minister care, în teorie, ar trebui să strângă cureaua ca restul instituțiilor publice.
Ipocrizia austerității marca Bolojan & USR
În timp ce cadrele didactice sunt nevoite să predea mai mult pentru aceiași bani, iar spitalele se plâng de lipsa personalului, Ministerul condus de Țoiu ignoră orice rațiune bugetară și își extinde aparatul administrativ. Această discrepanță nu doar subminează mesajul de „disciplină financiară” al lui Bolojan, ci scoate la iveală o realitate cunoscută: austeritatea se aplică doar unde e convenabil politic.
Jurnalistul Ion Cristoiu a rezumat perfect situația: „Planul USR de cucerire bolșevică a PUTERII merge ceas. Azi: MAE angajează 290 de persoane în plină reducere de posturi la Stat. (…) Un minister condus de o USR-istă și sub patronajul direct al lui Nicușor Dan nu numai că nu strânge cureaua, dar o lărgește. (…) Planul de cucerire bolșevică a puterii de către USR este în grafic.”
Cum să ceri sacrificii și să faci angajări-record
În același timp în care premierul explică pe la televiziuni de ce „trebuie” să crească norma profesorilor și să reducă cheltuielile, acceptă tacit ca un minister condus de un partener de coaliție să crească masiv personalul. Rezultatul? Creșterea influenței USR în aparatul de stat și controlul asupra unor instituții-cheie, precum ICR, cu fonduri generoase pentru „proiecte culturale” în străinătate.
Această situație arată nu doar ipocrizia guvernării Bolojan, ci și jocul politic periculos în care austeritatea devine un pretext pentru a lovi în sectoare esențiale, în timp ce resursele sunt direcționate către consolidarea puterii unei formațiuni politice.
Concluzia e simplă: austeritatea nu e pentru toată lumea – e pentru profesori, medici și cetățeni obișnuiți, nu pentru ministerele controlate politic de cei care știu să profite de fiecare breșă.
