În plină explozie de măsuri fiscale care lovesc în cetățenii de rând, Guvernul României, prin Ministerul Transporturilor, a aprobat dublarea indemnizațiilor pentru membrii Consiliului de Administrație al companiei de stat TAROM, o companie cronic deficitară, cu pierderi de peste 3 miliarde de lei în ultimii 15 ani.
Potrivit unei investigații media, remunerația lunară brută a celor șapte membri din CA TAROM a fost crescută de la 12.500 lei la 24.148 lei, prin votul favorabil al Ministerului Transporturilor, ROMATSA și Compania Națională Aeroporturi București. Singura abținere a fost exprimată de Longshield Investment (fosta SIF Muntenia).
Funcții bine plătite, rezultate zero
Deși a fost anunțat public un concurs pentru selectarea unor „profesioniști”, șase dintre cei șapte membri ai Consiliului de Administrație fuseseră deja administratori provizorii, majoritatea cu legături politice evidente.
Din CA fac parte: Anca Daniela Boagiu, Iuliana Cristina Bârcă, Monica Săsărman, Iulian Daniel Idolu, Costin Ionuț Iordache, Mirel Alexandru Marcu, Mihăiță Ursu.
Decizia de dublare a fost susținută de Comitetul de Nominalizare și Remunerare și avizată de AMEPIP – agenția care ar trebui să vegheze asupra eficienței guvernanței corporative în companiile de stat.
De altfel, nu este prima majorare disproporționată susținută de Ministerul Transporturilor: în urmă cu câteva săptămâni, CN Aeroporturi București a aprobat indemnizații de aproape 70.000 lei brut/lună pentru membrii propriului CA, într-un moment în care economia reală este supusă unei presiuni fiscale uriașe.
În timp ce „aleșii” prosperă, românii sunt chemați la sacrificii
TAROM, compania pe care acești membri o administrează, a generat pierderi sistematice între 2008 și 2023, iar abia în 2024 estimează un profit – pe hârtie – de 278 de milioane de lei, după restructurări și concedieri masive. Cu toate acestea, „elita” managerială este recompensată regește.
Ironia supremă? Decizia de majorare a acestor indemnizații vine în aceeași zi în care premierul Ilie Bolojan se pregătea să prezinte în Parlament un pachet de măsuri fiscale extrem de dure, care lovesc direct în categoriile vulnerabile.
Românii plătesc mai mult pentru alimente, utilități, taxe și servicii publice, în timp ce „administrația strategică” a companiilor de stat este răsplătită cu venituri nesimțite, indiferent de performanță.
Într-o țară în care statul cere sacrificii de la toți, dar își protejează cu grijă camarila politică, întrebarea firească rămâne: până când?
