Într-o Românie sufocată de taxe, inflație și datorii, președintele Nicușor Dan a anunțat după prima zi a reuniunii Consiliului European și întâlnirea avută cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, aproape pe un ton salvator, că “toată lumea va plăti pentru cheltuielile statului român”. O declarație care pare justă la prima vedere, dar care ascunde o realitate profund nedreaptă: în loc să taie de acolo de unde bugetul este drenat artificial – sprijinul extern masiv acordat Ucrainei – conducerea actuală preferă să lovească din nou în cetățenii români.
Pe scurt, Nicușor Dan și guvernul Bolojan pe care îl susține vor să echilibreze bugetul nu prin eficientizarea cheltuielilor statului, ci prin supraimpozitarea antreprenorilor, creșterea TVA și tăieri sociale. Cu alte cuvinte: în loc să se închidă robinetul cheltuielilor externe inutile, se cere din nou sânge de la popor.
Cifrele nu mint: deficitul umflat de ajutorul pentru Ucraina
Președintele pare să ignore o realitate simplă și accesibilă oricui vrea să privească dincolo de clișeele politice: o parte semnificativă din deficitul bugetar uriaș al României – estimat la 9,3% din PIB – este generat de datoria publică acumulată pentru a finanța ajutorul către Ucraina și Republica Moldova.
Marcel Ciolacu declara, încă din 2023, că 3,5% din PIB-ul României este reprezentat de acest sprijin extern. Să fie clar: nu vorbim despre o cheltuială opțională, ci despre una asumată politic, în afara interesului direct al cetățeanului român. Asta înseamnă că, în lipsa acestui ajutor, deficitul ar fi putut fi redus cu aproape 40%. Fără să se atingă de pensii, fără să se distrugă mediul de afaceri românesc și fără să se închidă spitale.
Și totuși, nu doar ajutorul propriu-zis este problema, ci și dobânzile aferente împrumuturilor făcute pentru a acoperi aceste costuri. Doar în 2024, România a plătit 7,2 miliarde de euro, adică 2% din PIB, numai pentru dobânzi. Aceste sume nu produc nimic pentru economia românească – nu construiesc drumuri, nu cresc salarii, nu sprijină spitale. Pur și simplu dispar, alimentând o datorie creată artificial.
Nicusor Dan și logica sacrificiului unilateral
În acest context, ideea că “toată lumea trebuie să plătească” este cel puțin imorală. Nu toată lumea a contribuit la creșterea deficitului. Nu pensionarii, nu angajații din privat, nu micii antreprenori au decis să direcționeze miliarde către un conflict din afara granițelor noastre. De ce atunci sunt ei cei sacrificați?
Declarațiile lui Nicușor Dan ignoră cu bună știință acest dezechilibru flagrant. Mai mult, actualul președinte a afirmat că problema cu George Simion era tocmai intenția acestuia de a opri ajutorul pentru Ucraina – o poziție care, ironic, ar fi salvat economia românească de multe dintre măsurile de austeritate care acum sunt prezentate ca inevitabile.
Există alternativă, dar nu se dorește
Este pur și simplu fals să afirmi că România nu are alternativă la tăierile sociale și creșterile de taxe. Există o cale simplă: reanalizarea ajutorului pentru Ucraina și reorientarea resurselor către nevoile interne. O astfel de decizie ar reduce deficitul bugetar la 3–4% fără a pune presiune suplimentară pe populație și fără a frâna dezvoltarea economică.
Dar pentru asta e nevoie de curaj politic. De o conducere care pune România pe primul loc. De lideri care înțeleg că solidaritatea nu înseamnă sinucidere economică.
Până atunci, Nicușor Dan și Ilie Bolojab vor continua cu așa-zisele reforme care lovesc în populație: ele sunt doar altă formă de a spune că românii trebuie să plătească pentru greșelile și deciziile altora.
