În aplauzele Comisiei Europene și în tăcerea complice a partidelor de system PNL, PSD, USR, UDMR, Guvernul condus de Ilie Bolojan lovește din nou în viitorul economic al României. Sub pretextul austerității cerute de Bruxelles, Executivul elimină tocmai acele programe naționale care aveau potențialul de a revitaliza industria agroalimentară și producția internă de materiale de construcții – două sectoare strategice pentru reducerea deficitului comercial și pentru consolidarea independenței economice a țării.
România, jertfită pe altarul „disciplinei bugetare” europene
În timp ce România continuă să importe masiv alimente și materiale de construcție, Guvernul Bolojan taie fără milă din Investalim și Constructplus, două programe construite tocmai pentru a stimula producția internă.
Investalim pierde 180 de milioane de euro, deși abia fuseseră semnate 20 de contracte de finanțare. De ce? Pentru că așa cere „corectitudinea bugetară” impusă de Comisia Europeană, iar guvernanții români – în loc să apere interesul național – se grăbesc să execute ordinele venite din afară.
Lovitură directă în producția alimentară românească
Programul Investalim, în valoare de aproape 600 de milioane de euro pentru perioada 2023–2026, era conceput pentru a susține investițiile în procesarea alimentelor – o verigă lipsă în lanțul economic românesc.
România exportă ieftin grâu, porumb, carne, pește și legume, dar importă scump paste, conserve, mezeluri și lactate. Programul ar fi permis construcția de fabrici de procesare, reducând dependența de produsele străine și creând mii de locuri de muncă. În schimb, Bolojan taie finanțarea, fix când aceasta începea să prindă contur – evident, la presiunea „partenerilor” europeni interesați mai degrabă să-și păstreze piețele de desfacere decât să vadă România competitivă.
Constructplus, un alt program îngropat „în numele reformei”
Situația este la fel de gravă în cazul programului Constructplus, destinat reducerii deficitului din importurile de materiale de construcții. Acesta nici măcar nu a fost lansat, fiind amânat la nesfârșit din „lipsă de fonduri” – în realitate, din lipsă de voință politică și sub presiunea directivelor externe.
Programul ar fi trebuit să aloce 600 de milioane de euro pentru investiții în producția internă de ciment, cărămidă, vată minerală și alte materiale esențiale. România rămâne, astfel, o piață de consum pentru ce vine din Polonia, Germania sau Turcia, fără vreo viziune pentru reindustrializare.
Bruxelles-ul se declară „încântat” în timp ce România decade economic
Comisia Europeană jubilează în fața austerității implementate de Guvernul Bolojan, fără să-i pese că țările vestice și-au dezvoltat economiile prin exact acele mecanisme pe care ni le interzic nouă. În timp ce în Franța, Germania sau Italia se investește masiv în industrie, România este obligată să „strângă cureaua”, să taie din producție și să aplaude falimentul economic ca pe un act de responsabilitate fiscală.
O decizie sabotatoare, nu o reformă
Nu este o reformă. Este un act deliberat de sabotaj economic, prin care România este împinsă să devină o colonie de consum. Guvernul Bolojan acționează mai degrabă ca un executant al intereselor externe decât ca un garant al interesului național. Iar Comisia Europeană se declară „mulțumită” – cum altfel, când exact asta și-a dorit?
