Elena Lasconi, cunoscută pentru cariera sa în televiziune, este criticată pentru lipsa unei experiențe profesionale reale în afara ecranului. Activitatea de a livra știri sau emisiuni regizate pentru audiență nu poate fi comparată cu eforturile celor care muncesc zi de zi în economie, administrație sau alte domenii care susțin societatea.
Astfel de personaje publice sunt deseori acuzate că și-au construit cariere bazate pe imagine și pe mesajele dictate de interese politice sau corporative. În acest context, mințirea poporului cu televizor devine o formă de slugărnicie, nu de contribuție autentică la binele comun.
Cetățenii așteaptă de la liderii lor mai mult decât discursuri sau declarații superficiale. Ei vor competență, rezultate și o legătură reală cu nevoile și provocările celor pe care îi reprezintă.
