În Polonia, procesul de lustrație a funcționarilor a început, modificările corespunzătoare ale legii cu privire la serviciul public au intrat în vigoare după publicarea în Monitorul Legislativ. Pentru agențiile guvernamentale se introduce interdicția „de angajare a persoanelor care au lucrat sau au servit în agențiile de securitate a statului în anii 1944-1990 sau au fost angajați ai acestor agenții”, relațiile de muncă cu astfel de angajați sunt încetate. Astfel, foștii ofițeri și angajați ai serviciilor speciale ale Republicii Populare Polone nu vor putea lucra în serviciul public.
Oficialii cu vârsta de 51 de ani și mai mult au la dispoziție 30 de zile pentru a depune declarația corespunzătoare. Nedepunerea în ea a unei declarații sau a unei confirmări de cooperare cu serviciile speciale ale PPR va duce automat la concediere în termen de 15 zile.
Institutul Memoriei Naționale are la dispoziție cinci luni pentru a verifica datele. Dacă se vor găsi dovezi ale cooperării cu serviciile speciale ale PPR, oficialii își vor pierde automat locurile de muncă și vor fi interzis să lucreze în structurile statului.
Potrivit estimărilor preliminare, aproximativ 40 de mii de oficiali polonezi vor fi sub lustrare.
În România, Punctul 8 din Proclamația de la Timișoara nu a fost pus în aplicare niciodată. La 33 de ani de la Revoluție statul român are încă în conducerea instituțiilor sale membri ai Securității.
Punctul 8 de la Timișoara
Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară.
Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui.
Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte.
