România continuă, după mai bine de trei decenii de tranziție, să rateze formarea unor giganți economici proprii. Lipsa unei strategii coerente pentru susținerea capitalului autohton, alături de un mediu fiscal ostil, sufocă inițiativa antreprenorială românească și împiedică apariția unei clase economice solide.
„Fără un mediu prietenos pentru afaceri și fără politici clare pentru acumularea capitalului local, rămânem o țară care muncește pentru alții și cumpără de la alții”, avertizează antreprenorul Marius Lulea, care cere măsuri concrete pentru stimularea mediului de afaceri românesc.
Conform acestuia, deși antreprenorii români au inițiativă și idei, se lovesc de un aparat birocratic greoi și de o fiscalitate descurajatoare: „Statul a devenit partenerul nedorit al fiecărei firme: ia mult, oferă puțin, încurcă des și sprijină rar.” În acest context, impozitul pe muncă, printre cele mai ridicate din Europa, și suprataxarea profitului și a dividendelor sunt văzute ca obstacole majore în calea dezvoltării.
În timp ce alte state din regiune – precum Polonia, Cehia sau Coreea de Sud – au implementat politici publice clare pentru creșterea capitalului autohton, România continuă să trateze IMM-urile „ca pe vaci de muls”, fără a le oferi suportul necesar pentru a concura internațional.
Marius Lulea propune o soluție concretă: „un fond de investiții strategic, românesc, gestionat profesionist, care să capitalizeze firmele autohtone și să le ajute să iasă pe piețele externe”. Totodată, el susține necesitatea reducerii fiscalității pe muncă și pe profitul reinvestit, însoțită de o schimbare de atitudine față de antreprenori: „Trebuie să avem curajul să spunem că antreprenorii nu sunt dușmanii statului, ci partenerii naturali ai unei economii sănătoase.”
Situația actuală este descrisă într-un mod cât se poate de concret și alarmant: „Astăzi, cine face o factură de 100 de lei și are angajați, dă aproape 50 de lei la stat. Dacă mai vrea și un dividend, plătește încă două rânduri de impozite. Din toată munca, rămân în buzunar mai puțin de 10 lei. Asta nu e dezvoltare. E subjugare. Iar subjugarea economică duce la faliment național.”
Mesajul transmis este clar: fără o schimbare radicală de viziune și de politici, România riscă să rămână o economie de mâna a doua, în care valoarea este creată de români, dar beneficiile ajung în afara țării.
