Președintele României, Nicușor Dan, a primit o nouă lecție de la adevărații păpușari ai puterii: nu el decide, nu el are autoritate, iar Cotroceniul nu mai e demult epicentrul deciziei politice. Curtea Constituțională i-a trântit la colț obiecțiile și a forțat promulgarea legii „anti-legionari”, o lege periculoasă prin ambiguitatea sa și predispusă abuzului ideologic.
În loc să se impună ca garant al libertăților fundamentale, cum a promis în campanie, Nicușor Dan a ales resemnarea. A „luat act” de decizia CCR și a vorbit mecanic despre „respectarea mecanismelor constituționale”. Nimic despre pericolul cenzurii, nimic despre riscul de a criminaliza opinii sau cercetări istorice. Niciun semn de demnitate. Doar o resemnare penibilă, demnă de o marionetă trimisă la Cotroceni ca să tacă, nu ca să apere cetățenii.
CCR, la rândul ei, s-a comportat ca un braț al puterii executive, nu ca un arbitru constituțional. Legea, deși controversată, a fost validată fără ezitare, ignorând avertismentele specialiștilor și vocile publice care atrăgeau atenția asupra riscurilor de abuz. O decizie interpretată pe larg ca fiind politică, nu juridică. De fapt, cine mai crede că CCR e independentă?
Acest episod arată încă o dată ceea ce mulți suspectau: România e condusă de rețele oculte, de interese partinice, nu de instituții transparente și funcționale. Președintele a fost, din nou, o piesă de decor, incapabil să opună vreo rezistență. Iar legea anti-legionari, sub pretextul combaterii extremismului, deschide larg poarta pentru epurări ideologice, interzicerea unor opinii istorice și intimidarea vocilor critice.
Într-un stat normal, președintele ar fi luptat până la capăt. În România, Nicușor Dan dă din umeri și semnează. O democrație de carton, cu un președinte de vitrină.
