În emisiunea „Dincolo de propagandă”, difuzată la Radio Gold FM, Andrei Gușă a evidențiat modul în care Turcia pare să profite de pe urma războiului din Ucraina, afirmându-se drept un nou mare hub energetic. Într-un editorial scris de profesorul în economie Petrișor Peiu se explică pe larg ascensiunea Turciei în domeniul energetic.
Am pierdut oportunitatea măcar de a mai fi prezenți la masa actorilor importanți în domeniul energetic în plan regional. În estul Europei, Polonia se poziționează detașat în postura de lider regional, în timp ce în zona Mării Negre actualul context a contribuit la avansarea Turciei în clasamentul țărilor din regiune.
„Plecând de la 0 resurse în domeniul gazelor, dar și în domeniul petrolier, Turcia a încercat să își construiască un sistem de conducte care să însemne aprovizionare din multiple surse”, a punctat Petrișor Peiu, prezentând în continuare strategia Turciei. În primul rând, a avut ideea îndrăzneață de a construi prin Marea Neagră două conducte de capacitate mare care împreună însemnau jumătate din consumul anual al Turciei, conductele Turkstream și Blue Stream. Apoi au dublat capacitatea fiecăreia dintre aceste conducte, ajungând să alimenteze fie zona balcanică, fie zona Europei Centrale. Sistemul acesta de conducte se va prelungi prin Serbia și Ungaria spre centrul Europei, și nu prin România. Turcia este astăzi un important furnizor de gaze pentru UE, folosindu-se de gazele rusești.
Al doilea sistem important de conducte care traversează Turcia este Coridorul Sudic care aduce gaz din zăcămintele azere și-l duce tocmai până în Lituania. A treia sursă de gaz a Turciei este gazul iranian, printr-o conductă care pornește de la Tabriz și ajunge la Ankara. Pe lângă toate aceste conducte, Turcia are în plan să facă o conductă care să aducă gazul din nordul Irakului și o altă conductă care să aducă gaz din Turkmenistan.
Așadar, Turcia aduce pe teritoriul său mult mai mult gaz decât consumă, iar dezvoltarea în acest plan nu se termină aici. S-au mai construit și 5 terminale de gaz lichefiat, 2 în porturi, cu o capacitate cumulată de 10-12 miliarde de m3 pe an, și încă 3 terminale flotante, în total ajungând la 20 de miliarde de m3 anual. Aceste rezerve de gaz lichefiat vor fi utilizate în scopul alimentării statelor care nu au posibilitatea de a-și construi propriile terminale de acest tip, adică exact România și Bulgaria. Turcia construiește și capacități foarte mari de stocare, două dintre acestea cumulând peste 11 miliarde de m3 de gaz.
Turcii au mai descoperit un zăcământ foarte mare de gaz lângă Neptun Deep și s-au apucat și de exploatat. Conductele rusești fie sunt deja sunt dezafectate, fie vor intra în inactivitate în scurt timp, moment în care UE se va vedea nevoită să se alimenteze de la conductele norvegiene în nord, și de la conductele turcești în sud. România are un deficit de gaz pe care îl acoperă importând gaze rusești din Turcia.
