România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea angajaților din sectorul public, cu doar 13,6% din totalul forței de muncă, o rată datele publicate recent de Eurostat. Asta în timp ce media europeană este de 22,9%, iar țări precum Suedia (34%), Finlanda (29,9%) sau Danemarca (29,8%) investesc masiv și constant în sistemele publice de sănătate, educație și protecție socială.
Cu alte cuvinte, România are cei mai puțini bugetari din UE, raportat la totalul salariaților. Din cei aproximativ 8,6 milioane de angajați, doar 1,18 milioane lucrează în sectorul public.
Și totuși, percepția dominantă rămâne una negativă, profund înrădăcinată în discursul public: funcționarul „leneș”, „ineficient”, „privilegiat”. De ce persistă acest mit? Pentru că a fost întreținut, ani de-a rândul, de toate guvernele post-decembriste și de o parte semnificativă a mass-mediei.
O problemă de sistem, nu de dimensiune
Analizele interne și datele oficiale arată clar: problema administrației publice din România nu este numărul de angajați, ci calitatea sistemului. Lipsa digitalizării, politizarea funcțiilor, instabilitatea legislativă și clientelismul au afectat eficiența și încrederea în instituțiile statului.
Țările cu o administrație performantă nu au mai puțini funcționari, ci mai mulți – și mai bine pregătiți. România, în schimb, a rămas blocată într-un cerc vicios: prea puțini oameni în sistem pentru a face performanță, dar prea multă neîncredere pentru a angaja și investi serios în serviciile publice. Iar vina este a managementului defectuos al oamenilor partidelor politici puși in funcții publice fără competențe în domeniile de activitate din sectorul bugetar.
Guvernul Bolojan continuă aceeași retorică
În ciuda acestor date, noul Guvern condus de Ilie Bolojan a anunțat o reformă care a început – din nou – cu tăieri de personal și reduceri de salarii. Premierul a declarat că reorganizarea administrativă va începe din vara acestui an, cu administrația locală: „Nu vor fi desființate localități, dar vor exista concedieri și reduceri de lefuri.”
Aceeași promisiune vagă de „reformă profundă” a fost rostită de toate guvernele din ultimii 20 de ani. S-au redactat legi, strategii, proiecte – adesea cu finanțare europeană – dar implementarea a fost inconsistentă, fragmentată și deseori blocată politic.
O campanie sistematică de discreditare
Ceea ce este cu adevărat grav este că, în loc să recunoască realitatea și să repare sistemul, politicienii și o parte a presei au întreținut în mod activ un narațiune toxică împotriva celor care lucrează în sistemul public.
S-a creat astfel imaginea falsă a unei „armate de bugetari” care blochează dezvoltarea României, când de fapt realitatea este exact inversă: România suferă pentru că are prea puțini oameni bine pregătiți în administrație și pentru că nu investește serios în statul său.
Atât guvernul actual, cât și cele anterioare – sprijinite de canale media obediente sau interesate de senzațional – au perpetuat o campanie nedreaptă de discreditare a funcționarilor publici. Mitul bugetarului inutil a fost, și rămâne, un instrument politic convenabil, dar profund dăunător.
