România este dependentă de importurile alimentare, iar acest trend este unul crescător, adică negativ. Doar în cazul produselor de mare cultură avem excedent, în timp ce la produsele celelalte importăm cam la toate capitolele.
Spre exemplu reușim să producem local doar 55% din necesarul de carne de porc, restul îl importăm. Polonia, Olanda, Germania și Marea Britanie reprezintă principalele state de unde luăm carne de porc.
În cazul zahărului importăm aproape 65% din necesar, asta în situația în care acum vreo 10 ani aveam excedent, adică reușeam să și exportăm puțin. Marile fabrici de producere a zahărului existente la nivel european au achiziționat unitățile de producție locală și le-au închis.
În cazul cerealelor, culturi de câmp, reușim să obținem un excedent de 55% pe care îl exportăm. Dezechilibrul de pe piața internă se poate justifica și prin lipsa forței de muncă, ori cerealele sunt culturi de câmp care necesită utilaje dar forță de muncă redusă.
România reușește să acopere din surse interne necesarul de ouă, dar de puțin timp am și început să importăm iar trendul nu mai este deloc unul favorabil.
