În timp ce guvernanții PSD, PNL, USR, UDMR, se întrec în discursuri despre „suveranitate economică” și „sprijin pentru fermieri”, realitatea din sectorul zootehnic românesc este una dezastruoasă: România importă masiv carne de porc, ajungând să cheltuiască peste un miliard de dolari anual pentru a-și hrăni populația cu produse străine.
Conform Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România, în ultimii 10 ani, capacitatea de acoperire a cererii interne a scăzut de la 70% la un dezastruos 45%. Cu alte cuvinte, mai bine de jumătate din carnea de porc consumată în România vine din import – în timp ce fermele românești se închid pe bandă rulantă, măcinate de pesta porcină și indiferența autorităților.
În 2024, România a importat carne de porc în valoare de 950 milioane de euro, cu 28% mai mult decât în anul precedent. În loc să protejeze fermele autohtone, Guvernul preferă să alimenteze deficitul comercial și să susțină indirect producătorii străini. De fapt, lipsa unei strategii naționale reale pentru combaterea pestei porcine a transformat România într-o piață de desfacere perfectă pentru exportatorii din UE.
Datele oficiale sunt alarmante: peste 7.000 de focare de pestă porcină africană la porcii domestici din 2017 până în prezent și 1,8 milioane de porci sacrificați. Iar 2024 a fost departe de a aduce vreo îmbunătățire – peste 470 de focare confirmate doar în acest an, iar statul a plătit 94 milioane lei în despăgubiri. Bani publici risipiți, în timp ce problema rămâne nerezolvată.
Reprezentanții industriei cer insistent Guvernului Bolojan să oprească dezastrul: un plan național de redresare, controale reale în gospodării, combaterea pieței negre și stimulente pentru ferme comerciale. Până acum, din partea Executivului – doar tăcere, promisiuni vagi și zero acțiuni concrete.
Această lipsă de viziune a Guvernului condamnă România la dependență alimentară cronică, la prețuri mai mari și la vulnerabilitate economică. În loc să sprijine producția locală, statul asistă pasiv la falimentul unei industrii strategice. România devine astfel o țară care nu-și mai poate hrăni propriul popor, dar care finanțează cu zeci de milioane fermele din Franța, Germania și Spania.
Cât timp vom mai tolera un stat care lasă agricultura să moară cu zile?
