În timp ce românii suportă taxe tot mai mari și o inflație în creștere, statul român anunță că va contracta noi împrumuturi pentru a sprijini Ucraina și a finanța industria de apărare europeană. Instrumentul SAFE, creat de Comisia Europeană, obligă practic România să se îndatoreze în numele solidarității, fără garanții clare de beneficiu național. Senatul a salutat decizia, deși admite că implementarea este incertă și plină de obstacole.
România se angajează oficial într-un nou program de împrumuturi, de data aceasta nu pentru a crește pensii sau a construi spitale, ci pentru a contribui la înarmarea Europei și a Ucrainei. Sub umbrela unui mecanism numit SAFE, creat de Comisia Europeană, țara noastră va lua parte la un efort comun de împrumuturi în valoare de 150 miliarde de euro, garantate din bugetul Uniunii Europene. Senatul României a aprobat măsura fără rezerve, deși recunoaște că primii bani ar putea întârzia, iar proiectele nu sunt încă clare.
Concret, România se va împrumuta pentru a transfera echipamente militare din stocurile proprii către Ucraina și pentru a contribui la proiecte europene de apărare precum drone, sisteme anti-dronă, armament de precizie sau război electronic. În timp ce industria românească de apărare este subfinanțată și în declin, statul mizează pe o eventuală integrare într-o structură europeană, care însă nu oferă nicio garanție de succes.
Senatul admite, în Hotărârea publicată în Monitorul Oficial, că există „discuții privind fezabilitatea efectuării primelor plăți în 2025”, semn că planul e mai degrabă unul politic decât realist. De asemenea, pentru ca banii să fie accesați, România trebuie să identifice rapid proiecte conforme și parteneri europeni dispuși să colaboreze, o sarcină dificilă pentru o administrație deja copleșită de birocrație și lipsă de viziune.
Între timp, românii vor continua să plătească taxe mai mari, să suporte tăieri de beneficii și să îndure subfinanțarea cronica a sănătății și educației. În loc să combată evaziunea sau să eficientizeze cheltuielile statului, Guvernul alege să îndatoreze țara pentru obiective externe, fără o analiză clară a impactului intern. Iar dacă datoria publică va exploda și mai mult, tot cetățenii vor fi cei care vor plăti nota de plată.
În timp ce România își asumă acest efort financiar uriaș, cetățenii nu primesc nicio explicație clară cu privire la beneficiile directe ale implicării în această „solidaritate strategică”. Senatul vorbește despre „oportunități de integrare în industria europeană de apărare”, dar realitatea este că țara noastră riscă să rămână un simplu furnizor de resurse, nu un beneficiar al investițiilor.
Astfel, în numele cooperării europene, România se împrumută din nou, nu pentru cetățeni, ci pentru a susține războiul altora.
