Statistica arată o realitate cutremurătoare: România a devenit un spațiu tot mai periculos pentru femei, atât la locul de muncă, cât și acasă. În ultimii ani, cazurile de hărțuire și violență domestică au crescut constant, iar autoritățile par incapabile sau neinteresate să ofere protecție reală.
În anul 2002, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării consemna doar 3 cazuri de hărțuire sau discriminare pe criteriu de gen. Astăzi, cifra a ajuns la aproape 100 de cazuri anual. Aproximativ 40% din petițiile înregistrate de CNCD sunt depuse de femei, semn că fenomenul este masiv și adesea asociat cu alte forme de discriminare – pe criterii sociale, de vârstă sau dizabilitate.
La nivelul violenței domestice, situația este și mai gravă. În 2024, peste 60.000 de femei au fost victime la nivel național. Poliția a emis în același an peste 13.000 de ordine de protecție, însă în foarte multe cazuri acestea au fost încălcate de agresori. În primele șapte luni din 2025, poliția a raportat deja 28.000 de intervenții în cazuri de violență domestică și a emis peste 8.000 de ordine de protecție.
Ultimul nivel, cel mai dramatic, este femicidul. Între 2015 și 2023, 426 de femei au fost ucise de membrii familiei sau parteneri intimi. În 2025, România înregistrează deja peste 30 de cazuri de femei ucise de soți, foști soți sau concubini. Practic, o femeie este ucisă săptămânal în România doar pentru simplul fapt că este femeie.
Această realitate arată un eșec sistemic al statului român. În timp ce guvernanții sunt preocupați de jocuri politice, statistica dezvăluie un tablou sumbru: femeile nu au siguranță nici acasă, nici pe stradă, nici la locul de muncă.
Lipsa unor măsuri ferme – de la modificări legislative pentru incriminarea femicidului, la aplicarea strictă a ordinelor de protecție și sprijin real pentru victime – demonstrează că problema nu se află pe agenda politică. Iar consecința este tragică: România rămâne o țară în care femeile continuă să moară săptămânal, sub indiferența autorităților.
