Serbia a luat o decizie strategică: și-a repatriat întreaga rezervă de aur, demonstrând că suveranitatea și controlul asupra resurselor naționale nu sunt doar concepte teoretice. Într-o Europă marcată de incertitudini geopolitice și riscuri economice, Belgradul devine primul stat din regiune care își păstrează întreaga rezervă de aur pe teritoriul propriu.
Conform Băncii Naționale a Serbiei, este vorba de 50,5 tone de aur, evaluate la peste 6 miliarde de dolari. Până recent, o parte era depozitată în Elveția, însă autoritățile sârbe au decis că păstrarea în afara țării implică riscuri inacceptabile, mai ales într-un context global instabil, în care blocarea sau înghețarea activelor externe a devenit o realitate pentru tot mai multe state.
Contrastul cu România este dureros. Țara noastră continuă să păstreze peste 60 de tone de aur în seifurile Băncii Angliei, fără o justificare solidă și fără o strategie clară. O încercare de repatriere, inițiată în 2019, a fost abandonată rapid, fără o dezbatere publică serioasă și fără ca autoritățile să mai revină vreodată asupra subiectului.
Între timp, riscurile s-au înmulțit. În eventualitatea unui conflict internațional, a unei crize financiare globale sau a deteriorării relațiilor diplomatice, accesul României la propriile rezerve de aur – aflate în afara granițelor – ar putea fi limitat sau blocat. Într-un astfel de scenariu, tezaurul nostru ar deveni, practic, o iluzie.
Decizia Serbiei este mai mult decât o mișcare tehnică – este un semnal de responsabilitate națională. În schimb, România continuă să acționeze cu o pasivitate greu de înțeles, lăsând una dintre cele mai importante resurse strategice în grija altora.
Este momentul ca Bucureștiul să renunțe la iluzii și să urmeze exemplul vecinilor care aleg să-și apere interesele cu luciditate. Aurul României trebuie să revină acasă – cât încă mai avem dreptul să-l cerem.
