
Tot mai mulți români aleg să își păstreze economiile în numerar, în propriile locuințe, sperând că astfel se protejează de instabilitatea economică și de riscurile din sistemul bancar. Însă această practică, deși legală în aparență, este tratată cu ostilitate de autorități. Peste pragul neoficial de 10.000 de euro, statul poate interveni cu suspiciuni, controale, confiscări și chiar anchete pentru evaziune fiscală.
În România de astăzi, ideea că îți poți administra liber proprii bani devine tot mai iluzorie. Mulți români, marcați de experiențele negative din sistemul bancar, aleg să își țină economiile în casă, în numerar, considerând că așa sunt mai în siguranță. Dar această alegere personală, perfect legală în teorie, riscă să atragă reacții dure din partea autorităților fiscale.
Deși legislația nu interzice explicit păstrarea banilor în locuință, statul a impus o limită neoficială. Orice sumă care depășește pragul de 10.000 de euro este considerată suspectă dacă nu există documente clare care să justifice proveniența banilor. În lipsa unui contract de vânzare, a unui extras de cont bancar sau a unui certificat de moștenire, persoana care deține numerarul poate fi anchetată și riscă să îi fie confiscată întreaga sumă.
Autoritățile folosesc legea privind prevenirea spălării banilor și combaterea finanțării terorismului pentru a justifica astfel de intervenții. Orice sumă ținută în afara sistemului bancar poate fi tratată ca o posibilă sursă de venit ilicit. Astfel, simplul fapt de a economisi cash devine motiv de suspiciune. Dacă nu poți demonstra legal de unde ai banii, statul poate considera că ești vinovat de evaziune fiscală sau spălare de bani.
Pe lângă riscurile legale, păstrarea banilor în locuință implică și pericole fizice. Locuințele devin ținte pentru hoți, iar în caz de furt, șansele de a recupera banii sunt aproape inexistente. În plus, numerarul nu este acoperit de nicio poliță de asigurare standard. Dacă locuința este afectată de un incendiu sau o inundație, banii se pierd definitiv și nu pot fi recuperați prin nicio despăgubire.
Instituțiile financiare recomandă păstrarea în casă a unei sume minime, între 500 și 1.000 de lei, doar pentru urgențe sau cheltuieli imediate. Restul banilor ar trebui, potrivit acestora, plasați în bănci, în conturi protejate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, care oferă acoperire până la 100.000 de euro pentru fiecare persoană, în fiecare instituție bancară.
Totuși, pentru mulți români, încrederea în sistemul bancar este scăzută. Falimentele bancare din trecut, comisioanele abuzive, blocarea accesului la propriile conturi și lipsa de transparență au alimentat teama și neîncrederea. În acest context, numerarul pare singura formă reală de control asupra propriilor economii. Însă statul nu tolerează această alegere și răspunde prin presiune, control și sancțiuni.
Românii care își țin banii acasă nu mai sunt doar economi sau prudenți. Ei devin suspecți, automat, în ochii instituțiilor. Fără a exista o lege clară care să le interzică acest drept, oamenii sunt tratați ca și cum ar încălca legea. Iar acest lucru arată că libertatea financiară a cetățeanului este din ce în ce mai mult o aparență. Când banii tăi pot fi confiscați doar pentru că nu i-ai pus într-o bancă, atunci alegerea personală încetează să mai fie o opțiune reală.