În timp ce Bucureștiul și împrejurimile s-au transformat într-un șantier imobiliar permanent, cu mii de blocuri răsărind an de an, statul român rămâne constant într-o privință: aceea de a nu de a construi școli. De parcă educația ar fi o povară, nu o responsabilitate pentru guvernanți.
În anul școlar 2022–2023, în Capitală funcționau 169 de școli gimnaziale de stat, cu una mai puțin decât cu cinci ani în urmă. Așadar, în timp ce orașul a crescut cu zeci de mii de locuitori, statul s-a mulțumit să păstreze (sau chiar să reducă) infrastructura educațională.
În schimb, sectorul privat – fără pretenții de „prioritizare a educației” – a reușit să construiască 22 de școli noi în doar cinci ani, ajungând la un total de 28 de unități gimnaziale. O diferență care spune totul despre cine acționează și cine doar mimează grija pentru copii.
Datele oficiale arată că între 2013 și 2022, Bucureștiul a înregistrat o creștere de 22.000 de elevi. Cu o medie de 1.000 de elevi pe școală, ar fi fost nevoie de cel puțin 20 de școli noi. Câte a construit statul? Practic niciuna. Noroc cu mediul privat.
În prezent, mulți elevi din Capitală sunt forțați să învețe în două sau chiar trei schimburi, pentru că orașul nu le oferă nici măcar un loc decent în bănci. Între timp, autoritățile locale își dau reciproc like-uri și laude, ignorând realitatea din teren.
Singura excepție vine de la Primăria Sectorului 3, care a reușit să ridice prima școală construită de la zero în București după 1989 – Complexul Educațional „Victor Brauner”. O școală nouă în peste 30 de ani. Da, una singură.
Statul român continuă să construiască blocuri, să mute granițele orașului tot mai departe și să ignore complet faptul că în acele blocuri trăiesc familii. Cu copii. Care au nevoie de educație. În școli. Nu în schimburi și improvizații.
