În tot mai multe blocuri din România, proprietarii ajung să suporte costuri pentru sisteme de siguranță pe care nu le-au cerut. Dacă majoritatea vecinilor votează montarea unui interfon sau a camerelor video, ești obligat să contribui financiar, chiar dacă ai fost împotrivă sau nu ai participat la ședință. Legea dă undă verde deciziilor colective, iar refuzul tău devine irelevant.
Viața la bloc presupune din ce în ce mai des cheltuieli decise de alții. Sistemele de supraveghere video și interfoanele moderne apar în tot mai multe imobile, iar costurile lor sunt împărțite între toți locatarii, indiferent de acordul individual. Legea nr. 196/2018 permite acest lucru, stabilind că dacă jumătate plus unu din proprietari decid într-o adunare generală, atunci măsura devine obligatorie pentru întreaga comunitate.
În aceste condiții, orice lucrare aprobată de majoritate, fie că este vorba de un interfon, camere video sau reabilitarea unei părți comune, implică o contribuție financiară din partea tuturor locatarilor. Plata se face în funcție de cota-parte pe care o deține fiecare apartament în proprietatea comună. Refuzul de plată nu este recunoscut legal, iar asociația are dreptul să ceară executarea silită în instanță pentru sumele neplătite.
Există și câteva situații limitate în care plata poate fi cerută doar de la un grup restrâns de locatari, cum ar fi atunci când lucrarea vizează o singură scară sau o parte distinctă din bloc. În plus, dacă se instalează camere care filmează spații publice, asociația are obligația de a respecta legislația privind protecția datelor, inclusiv notificarea autorităților competente.
Așadar, chiar dacă nu ești de acord cu montarea unui interfon sau a unui sistem video, acest lucru nu te scutește de plată. În momentul în care decizia a fost luată legal, obligația devine colectivă. Participarea la ședințele asociației devine crucială, pentru că lipsa de implicare te poate costa mai mult decât ai crezut. La bloc, regula e simplă: dacă majoritatea hotărăște, tu plătești.
