Statul paralel lovește din nou. Călin Georgescu, una dintre cele mai incomode voci ale momentului, a fost transformat oficial în inculpat de către Parchetul General. Mișcarea, care vine pe fondul presiunilor tot mai mari asupra vocilor critice față de actuala ordine politico-instituțională, ridică semne de întrebare majore.
Luni, 4 august 2025, procurorii Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au decis să schimbe încadrarea juridică a dosarului lui Călin Georgescu, trecând de la simpla cercetare pentru instigare la tentativă, la acuzații mai grave: complicitate la tentativă de comitere a unor acțiuni împotriva ordinii constituționale și comunicarea de informații false, în formă continuată.
Această recalificare a faptelor nu este o simplă chestiune procedurală – este o declarație de forță. Un semnal clar că sistemul nu tolerează deviații de la linia oficială și că, în România anului 2025, opiniile divergente pot deveni infracțiuni.
Un dosar cusut cu ață albă?
Justiția selectivă, dublul standard și acțiunile disproporționate ale procurorilor sunt tot mai des întâlnite în dosarele în care sunt vizați opozanți ai regimului. În loc să investigheze marile dosare de corupție, fraudele sistemice sau abuzurile administrative, Parchetul General pare preocupat să închidă gura celor care „deranjează”.
Călin Georgescu este un nume care a devenit sinonim cu discursul alternativ, cu interogația asupra suveranității naționale și cu dezvăluirea mecanismelor ascunse ale „statului paralel”. Faptul că exact el devine acum ținta unui dosar penal fabricat ridică suspiciuni greu de ignorat.
De ce acum? Cui folosește?
Momentul inculpării nu este întâmplător. După prezența sa la Broșteni, pentru a-i ajuta pe sinistrații afectați de inundații, alături de George Simion, partidele sistemului se tem de ascensiunea mișcărilor suveraniste și a vocilor nealiniate. Manevra de a-l scoate pe Georgescu din joc servește perfect intereselor celor care controlează agenda publică și vor să mențină status quo-ul.
Această „justiție” nu mai apără cetățeanul de abuzuri, ci pare că lucrează pentru un sistem care-și apără propriile privilegii, chiar și în fața adevărului. Etichetele precum „acțiuni împotriva ordinii constituționale” sunt tot mai des folosite pentru a masca un adevăr simplu: în România, libertatea de exprimare a devenit un lux.
Transformarea lui Călin Georgescu în inculpat este doar ultimul episod dintr-un lung șir de abuzuri instituționale. Statul paralel există și funcționează cu o eficiență cinică. Ceea ce vedem nu este o anchetă, ci o execuție publică mascată de proceduri legale. Iar tăcerea societății civile este poate cel mai grav simptom al bolii de care suferă democrația românească.
