Într-o perioadă marcată de criză economică și tensiuni sociale, guvernul PSD–PNL, susținut de USR și UDMR, lovește direct în administrația locală. Tăierile bugetare afectează grav comunitățile rurale, iar primarii – indiferent de partidul din care provin – rămân fără fonduri pentru proiecte esențiale.
Fonduri tăiate, promisiuni încălcate
Decizia de a restrânge drastic bugetele pentru investiții locale poartă semnătura alianței: Sorin Grindeanu și Ilie Bolojan. În timp ce unul continuă discursul fals al grijii pentru oameni, celălalt impune tăieri severe în numele austerității.
„Ne-au încurajat să depunem proiecte, ne-au cerut hârtii, studii, licitații. Acum ne spun că nu mai sunt bani. Este o bătaie de joc!”, spune un primar PSD din Buzău, vizibil revoltat că partidul său se face complice la acest abandon.
Suspendarea finanțărilor pentru o parte din proiectele derulate prin programul „Anghel Saligny”, anunțată de către premierul Bolojan, va duce la stagnare și sărăcie. Programul Național de Investiții „Anghel Saligny” era, pentru, multe comunități drept singura speranță pentru dezvoltare locală. În loc de finanțări, administrațiile locale primesc explicații și promisiuni.
Banii sunt acum redirecționați către centrele mari, unde proiectele sunt gestionate centralizat, departe de nevoile reale ale satelor. Se formează astfel două Românii: una care prosperă politic și electoral, alta care se zbate în lipsuri cronice.
Bolojan – executantul austerității. PSD – partenerul tăcerii
Premierul Ilie Bolojan joacă rolul cunoscut: impune o așa-zisă disciplina fiscală, fără compromis. Mai grav este însă comportamentul PSD. Partidul care pretindea că apără interesele comunităților locale pare să fi renunțat la acest rol.
Sorin Grindeanu, lider influent în PSD și președinte interimar al Camerei Deputaților, evită constant subiectul. Deși valul de nemulțumire din teritoriu este evident, partidul votează alături de PNL orice măsură care taie investițiile în sate și comune.
În timp ce satele așteaptă apă potabilă, școli funcționale și drumuri decente, fondurile se duc spre proiecte „de imagine” în orașele mari. Această orientare accentuează ruptura dintre România rurală și România urbană, transformând echilibrul național într-o iluzie.
PSD își abandonează rădăcinile. Bolojan merge pe linia tăierilor. România profundă rămâne singură
Actuala guvernare construiește o realitate cinică: în loc să investească în echitate teritorială, preferă calculele electorale. România rurală devine o victimă colaterală într-un joc de putere fără empatie. Satele României nu cer privilegii. Cer șanse egale. Cer respect. În schimb, primesc de la guvernul Bolojan tăceri, tăieri și dispreț politic.
